Concursul editiei

Soapte

Casuta cu povesti

Zbor cu fulgi

Povestea anului

Altfel de povesti

Ce-si doresc copiii

Ninsoarea

Craciun fermecat
Poveste de iarna

Craciunul

Traditii

Renul

Iarna

Anul Nou

Penite inedite

Colinde

Scrisori pentru Mosu'

NINSOAREA – CA O BINECUVÂNTARE

Ninge apasat la început de Decembrie. Ninge cu aripi de înger si vise de clestar. Ninge cu basme si amintiri peste lume, ninge ca în copilarie si-mi deschid larg bratele spre a apuca, ca si atunci, tot cerul cu mâinile.

Ninge cu iubire în parul iubitei mele. Ninge cu zâmbetele si cu râsul ei cristalin, iar inima mi se pierde în placute fioruri când o vad dansând în zapda, jucandu-se în zapada, ca un copil, ca o naluca, ca o bucurie.

Ninge peste suflete cu iertare si lumina Craciunului. Ninge cu bunatate si este iarasi vremea în care trebuie sa ne deschidem palmele spre a darui neconditionat.

Ninge cu soapte de colinde, încrustate în cioburi de gheata pe la ferestrele caselor ornate în brad cu iz de munte si de vesnicie.

Ninge cu globuri de ciocolata si cadouri neasemuite pe la colturile pleoapelor celor mici, asteptând cuminti în lumea minunata a viselor ca miracolul Mosului cu barba de zapada sa se mai întâmple înca odata.

Ninge rasfatat, mângâind mâini muncite, cu aroma de cozonac proaspat framamântat, mâini ce mai poarta înca, încrustate în riduri adânci, însemnele aspre ale trudei de peste an.

Ninge si focul duduie cuminte în soba, aruncând sporadic umbre de mister si imagini ireale dintr-o lume necunoscuta pe ecranul dalb al peretilor.

Ninge a Craciun si a sarbatoare si tare mi-e dor sa fiu undeva departe, unde mi-e cald si bine, unde bunica îmi spune povesti cu Harap-Alb, zâne si Feti-Frumosi, iar bunicul îmi scobeste cu maiestrie fluiere din lemn de salcie, lasata sa creasca a nemurie la o margine de râu pierdut în lunci de margean.

Ninge cu lacrimi de dor pe chipurile îmbatrânite prea de curând ale parintilor mei si ma doare privirea lor trista, pierduta în linia orizontului, scrutând departarile ce nu pot fi atinse decat cu iubire.

Ninge, oameni buni. Ninge cu clopotei si cu sanii trase de cerbi lopatari cu coarne de fildes înaltate pâna la cer. Ninge cu magia bradului împodobit în ajun de Craciun si-mi simt sufletul sabatoare si zi de Duminica.

Ninge si e timpul sa ne descretim fruntile, chiar si numai pentru câteva clipe, sa lasam în urma durereile, supararile, frustrarile, nemultumirile si rautatea ce ne napadesc câte odata. E timpul sa tragem linie si sa stergem cu buretele imens al iertarii tot negrul, cenusiul si griul din viata noastra.

Ninge si e momentul sa-i ducem vecinului de peste drum, pe care suntem suparati de cateva luni bune, o ulcica de lut cu vin aburind fierbinte a împacare si bucurie, pentru a-i ura un nou început.

Si daca ninge atât de frumos, este vremea sa ne primenim sufletele, sa le îmbracam în haine de rugaciune, sa le trecem prin taina spovedaniei si împartaseniei spre a pasi, poate putin mai buni si putin mai altfel, într-un nou an, mai luminos si mai curat.

Ninge si cumpana anilor se va rostogoli magic, în scurt timp, de la un an catre altul, moment în care îmi astern visele pe capul de pod al sperantelor si va urez sa va fie sarbatorile frumoase si luminoase.

LA MULTI ANI!
Sebastian Stoica

© Club Romantic 1997-2003, Toate drepturile rezervate