Concursul
editiei
Soapte
Casuta
cu povesti
Zbor
cu fulgi
Povestea
anului
Altfel
de povesti
Ce-si
doresc copiii
Ninsoarea
Craciun
fermecat
Poveste
de iarna
Craciunul
Traditii
Renul
Iarna
Anul
Nou
Penite
inedite
Colinde
Scrisori
pentru Mosu'
Craciunul din copilarie
Cu prilejul Sarbatorilor de iarna, publicatia Floare Albastra
si Club Romantic au organizat un concurs de creatii literare, intitulat
"Craciunul din copilarie". In urma voturilor primite din partea juriului
format din membri ai clubului, s-au acordat urmatoarele premii:
Premiul I - Monica Serban (Monicutza)
Se
facea ca era pe la mijlocul anilor 80'... Iarna aceea a fost mai blanda
cu noi si frigul din apartament mai usor de suportat...
Era zapada
afara, dar gerul inca nu isi aratase coltii. Trecusera vreo doi ani
de cand aflasem ca de fapt Mos Craciun, despre care crezusem cu incapatanare
ca are cheia de la casa atarnata de gat cu sfoara si intra noaptea
pe usa exact cand adorm eu, avea niste reprezentanti fideli ce ii urmau
instructiunile cu toata seri-ozitatea.
Nu suferisem nici o "trauma" la
aflarea acestei vestii ingrozitoare, pentru ca parintii mei isi faceau
datoria cu sfintenie
si cu discretie...darurile
apareau intotdeauna sub pom la momentul potrivit si respectau dorintele
oricarui copil din Romania la vremea aceea: portocale, banane, ciocolata
chinezeasca si, daca erai norocos, poate o masinuta teleghidata - adusa
de soferii de pe TIR din Siria - sau o papusa Olimpia Panciu, cu par
lung, blond si rochie de catifea.
Pe 24 decembrie, dupa ce am isterizat toti vecinii cu patinoarul facut ad-hoc in fata blocului pe singura fasie ramasa neatacata de sacii de sare, am intrat in casa - unde caloriferele incepeau sa pocneasca incet, vestind binecuvantata caldura ce urma sa poposeasca in camerele noastre pana pe 2, 3 ianuarie - dornica sa impodobesc bradul pe care, in sfarsit, tata il aranjase in suportul de fier. Mama inca nu venise de la servici. Curios... era 8 seara si ea inca nu aparuse. Cumparaturile de Craciun erau deja facute, serviciul il terminase la 6... pe unde umbla oare? Eeee, lasa ca vine ea... Am scos globurile si celebrele bomboane in hartie argintie, dar pentru ca fratele meu vroia sa aranjeze instalatia mai intai, mi-am zis ca mai am timp sa mai citesc putin din "Calatorie spre centrul pamantului".
Cartile erau cele mai bune prietene ale
mele si la 7 ani citisem deja Amintirile lui Creanga si toate Povestile
nemuritoare din BPT. Biblioteca
de la scoala era deja istorie... biblioteca municipala prea asaltata
de mii de oameni ca sa gasesc intotdeauna ce vroiam eu... Sufeream cand
ma milogeam pe la cate un coleg sa-mi dea si mie sa citesc "Cei
trei muschetari" sau "La Medeleni". Iar in sufrageria
mea, in vitrina, tronau la mare cinste cateva zeci de carti cumparate
de-a lungul anilor de parintii mei, dar insuficiente pentru ritmul de
o carte pe zi la care ajunsesem. Dar ce mai conta? Am trecut peste frustrari
si m-am afundat in lectura... Dupa vreo jumatate de ora, tiiiirrrr....
soneria! Fratele meu era tot infasurat in niste beculete, tata mesterea
nu stiu ce in bucatarie, asa ca a trebuit sa ma duc eu sa raspund.
Era mama, care cara dupa ea o geanta imensa. “Te pomenesti ca iar
au venit bisnitarii cu portocale, cafea si alte minunatii”, m-am
gandit eu atunci. Dar asa multe sa fi luat totusi? Numai un zambet, mama
mi-a zis sa mergem direct la brad si sa-mi descopar cadoul singura. Am
carat amandoua geanta pana in sufragerie, a venit si tata dupa noi, asa
o agitatie ce s-a produs...
Surpriza avea sa-mi taie rasuflarea si sa ma lase muta vreo cinci minute... De sub fermoarul gentii s-au revarsat Creanga, Caragiale, Blaga, Drumes, Dumas, Jules Verne, Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Marin Preda, Adrian Paunescu, Dostoievski, Cehov, Balzac, Calinescu, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu... In total 50 de carti. Toate numai ale mele. Prima de sarbatori, pe deplin meritata de mama, fusese consumata integral la librarie.
N-am sa uit niciodata mirosul proaspat de tipar si ochii mamei care imi spuneau ca Mosul va veni intotdeauna, daca voi crede in el!
Premiul II -Valentina Dinca (Bulina)
Spiridusul focului
"Dessinez moi un moutton" spune micul print,
asa spun si eu si va invit pe toti... la "desenat", sub orice
forma doriti... ganduri, amintiri... zile frumoase de iarna, zile mai
triste sau fericite...
Casuta ascunsa intre salcami pufaia linistita in dimineata de iarna… salcamii pareau infloriti in plina iarna sub mangaierea degetelor de nea… vantul mai scutura doar din cand in cand, lasand stelute purtate de vant sa se lipeasca de geamurile inmugurite in gheata… apoi geamurile prinsera a se aburi… noi flori apareau la ferestre. degetele nerabdatoare de copii, pline de dulceata si aerul rasuna a chiote vesele… Salcamii intindeau brate grele catre ochisorii amuzati… tropaiau pasi mititei si zapada scartaia a sotron sub ei… Navaleau prichindeii in bucataria deja calda… ramasesera singuri acasa… Eheee, mamuca si tatuca plecasera in targ sa aduca bradut… chicoteau si se inghionteau luand presurile in picioare… Hai, mai Martine, si tu aici… Batranul si latosul caine dadea din coada, parasind presul de la intrare si adulmecand aerul cald din bucatarie… eheeee, mirosea a placinte… Simtea bratele celor doi prichindei cuprinzandu-i grumazul, si urechile trase in toate partile…
Se stransesera in jurul focului ingramadind acolo surcele si lemne uscate… trosneau... si focul strabatea vesel…
Pe masa de lemn gasira placinte si luand castronul cu ei, impartira frateste placintele cu Martinica… pleoapele incepeau sa alunece somnoroase… eheee, cu troznet de lemn isi facu aparitia o fiinta atat de mica, cu ciubote de culoarea jarului… calare pe o scanteie pornise catre horn cand zari cei doi copilasi dormind sprijiniti de spatele batranului caine si resturile de placinte din castron…
Era un spiridus
tare curios… dar si grijuliu, stia ca nu putea
sari pe podeaua de lemn, ca ar fi lasat pasii sai in urma flori rosii
si galbene… se plimba pe grilajul usitei sobei, adulmecand pofticios
aroma placintelor… Eheee, ce ar fi gustat si el una… Tot
tropaind pe grilaj se trezi deodata privit de trei perechi de ochi… tiiiiii,
na ca s-au trezit, isi scarpina spiridusul barbita… Ce sa faca
acum ? S-ar fi rotit repejor sa se transforme iara in flacara dar cum
era tare pofticios si curios ramase langa grilaj uitandu-se si el la
ei… Isi dadura binete apoi, politicosi, dar cum aveau cu totii
fete caraghioase pufnira in ras si incepura sa sporovaiasca… Spiridusul
le povesti cum e in lumea lui… de cararile de jaratec si cum pe
scantei putea sa colinde prin horn agatandu-se de rotocoale de fum sa
se inalte spre cer… tot sporovaind au terminat si placintele… sub
servet se odihnea un cozonac pufos… umplura strachinuta si canile
cu lapte si cozonacul fu pus la mare cinste langa ei. Adusesera si gutui
galbene… Degetele lor scoteau stafidele si cozonacul se transforma
deodata in camp de bataie… Spiridusul lua cu el o stafida si o
bucatica de gutuie sa le spuna si celorlati de bunatatile din casa ascunsa
intre salcami…
Se auzeau pasi la usa… maini grijulii ridicara pe cei doi prichindei si ii pusera in patuturi… mormaiau copilasii ceva de spiridusi dar nu se trezira… Casa se umpluse de miros de gutuie coapta si focul ardea vesel… Lemnele isi intindeau nervurile in izbucniri de scantei...
Premiul III - Anda Gorea (Poetry)
Amintiri dragi, precum ceara din candela ingerului,
bat ritmic, uneori declansind o angoasa, alteori starnind dintr-o
furtuna de sentimente
un zambet.
Sa ma vindec, ma refugiez in copilarie, locul singurei puritati permise: inocenta. Si numar clipele intorcand clepsidra... un pitic tocmai asculta: unu, doi, trei...
E o noapte! Una singura care desparte dragostea in doua picaturi: cea mai mare, plina de sfintenie si mister, cea mica avand speranta si parfum de brad.
Sunt doar un copil care priveste pe fereastra catre strada luminata de mii de beculete si, pe furis, la bradul impodobit cu beteala, cu bomboane dulci, invelite in staniol. E singura noapte in care nu vreau sa dorm, dar mama tot ma trimite, grijulie, la culcare. Exilat, inchid usa camerei incet, stau in intuneric si il strig: "Ingeras! Ingerasul meu!"... e noaptea in care pot sa vorbesc cu el si sa il ating... ceva ma tulbura insa... e ca un licurici care rasare de dupa perna mea: ingerasul...
"Crezi ca o sa vina Mos Craciun in aceasta seara? I-ai spus ca vreau sa il vad?" Clipeste jucaus, isi potriveste mai frumos aripile micute si rade.
"De ce razi? Eu stiu ca vine, mama nu minte niciodata
si apoi... de unde sa primesc un cadou, daca nu de la el?" 
Se opreste din rasul sau cristalin si zambeste ca si cum ar sti ceva tainic. Inclina capul potrivindu-mi mainile sub plapuma.
"Dar nu vreau sa dorm, vreau sa il vad. Niciodata nu pot sa il vad ...offf!
De ce?"
Tacerea lui imi spune ca nici el nu stie. Nici ingerasul nu stie de
ce nu il pot vedea pe Mos Craciun.
"Dar tu il poti vedea? Poti sa-mi spui tu cand vine?"
Topaie fericit, agitandu-si mainile a incuviintare. Am sa cred ca ingerasul o sa-mi spuna cand vine Mosul si apoi vom imparti frateste cadoul meu. Ma tolanesc mai adanc in patul moale, cu ingerasul pe perna mea. Si daca, cumva, n-am sa il vad pe Mos Craciun, dimineata am sa dau fuga, tusti, langa brad, iar seara urmatoare am sa povestesc in gand ingerasului despre bucuria gasirii lui, despre ce o sa spuna mama... Visez brazi inalti si multe multe cadouri colorate...
Tic, tac, tic, tac... ingerasul
leagana pendula... Exista undeva un suflet care in lumina amintirilor
va fi mereu copilul cu un inger
din
noptile
de Craciun.
Premiul III - Mirabell
..
Si din cauza copacilor nu vedea padurea... !
Nu la cineva anume ma refer,
ci la noi toti: discutam asa de mult despre
reguli încît nu vom mai avea în curînd nici un
subiect de aplicatie al acestor
reguli... Cum sa catalogam si ce anume? Hai sa lasam oamenii sa scrie,
sa
viseze cu ochii deschisi, cu degetele pe tastatura, hai sa nu-i inhibam...
Propun
sa declaram verde pentru toate visele: vine Mos Craciun si fiecaruia îi
este
un vis permis.
Hai sa ne jucam de-a visele, copii mari !
Spuneti ce va trazneste prin minte, fiti liberi, spuneti ce vreti voi !
Povesti de iarna, e zapada sau o sa fie, daca nu v-o imaginati si mîtza toarce si afara e frig si înauntru e cald... Ce va pasa de premii ?
...era odata ca niciodata... Hai, povestiti la gura sobei, chiar nu vedeti cît s-au marit ochii de curiozitate ? Toti sîntem acum copii si ni s-au marit ochii, nu încetati sa povestiti.
Sa încep eu ?... Era odata ca niciodata...
Era odata o seara de iarna si cerul
sticlea înghetat si ne suflam
amarnic în
mîini de frig, vad înca aburul rasuflarii, si vazduhul era
plin de veselie,
era noapte si luna plina... si am scos sania, era atîta veselie în
iarnaî
nghetata, în aer, peste tot ! Doar chiote, cine conduce cel mai
bine si în
vitzeza o sanie (cu calcîiiele, bineînteles, spre disperarea
parintilor, caî
ncaltarile...) Cîndva, în seara tîrzie revin acasa,
las sania undeva în curte, înca mai rîd de toate alea si în
casa e cald si spre mirarea mea mama nu ma
mustra, desi am stat cam mult - probabil pentru ca prea straluceam de
bucurie...
Alta iarna, iarna adevarata, cu viscol. Asa de multa zapada încît a trebuit sa ne facem pîrtie afara cu o lopata care era deja pusa de tatal meu (prevazator) în casa. Iar noi, copii, ne-am facut tuneluri prin zapada din curte. A fost fantastic ! Cum ne urmaream prin tuneluri, cu fulare strînse la gît, ce frumos, alb si curat era ! Numai zapada, stînga, dreapta, jos, sus, ce curat si alb mirosea zapada !
Sau: iar iarna. (presupun ca parintii nu erau
acasa, altfel...) Noi, copii
neastîmparati (eu si fratii mei) ne uitam pe geam la zapada si
cineva are
ideea sa facem concurs si anume, cine poate sa faca cele mai multe ture
descult
prin zapada...zis si facut, si acum mai simt cum îmi sfîrîie
talpile... atiî
ncercat asa ceva vreodata ? Sa vezi cum este cînd vii înapoi
de la ´concurs´ si îti lipesti talpile de soba,
trebuie sa urli putin de durere, ca diferenta
brusca de temperatura...
Ati luat vreodata ´tzeapa´ asta, copil fiind ? Cînd e foarte frig iarna, de ai mîna umeda se lipeste pe clanta sau altceva metalic; cineva m-a ´sfatuit´ (tzeapa, i-am pacalit apoi si eu pe alti copii ) sa-mi lipesc limba de clanta portii... De n-as fi avut curaj sa discern siî nca repede , puteam ramîne mult si bine lipita acolo. M-a costat putina epiderma si înca din cea mai sensibila... dar n-am avut de ales, ca mai si ningea.
Cînd spun ´iarna´ ma gîndesc la foarte multe
lucruri. Dar înafara de ski,
temperaturi scazute si copaci desfrunziti înseamna pentru mine
mai mult decît
toate o dimineata perfecta de iarna din adolescenta: ma trezesc, e frig
si o
lumina alba, pura, geamul e plin de flori de gheata, fantastice flori
de
gheata. Ma uit pe strada - totul e alb, cît cuprinzi cu ochii...
Atunci am crezut
prima oara în povesti de Anderson. Acea dimineata de iarna n-am
s-o uit
vreodata, îmi este adînc întiparita în suflet,
e o parte din mine.
Premiul IV -Cristian (Kroz)
Sperante, cuvinte, o cana de vin fiert, fulgi de nea,
amintiri placute, sinceritate, soapte fierbinti, atingeri delicate, fericirea...
Iarna s-a prabusit peste noi, fara sa ne intrebe daca vrem sau nu sa inghetam iar, daca avem sau nu chef de fulgii ei de zapada...
Frig... e atat de frig afara ca totul a ajuns sa fie acoperit cu o pelicula subtire de gheata. Oamenii merg zgribuliti prin vantul care spulbera zapada. Trebuie sa iti tragi fularul peste fata ca sa nu ingheti, sa iti indesi caciula peste urechi si sa mergi repede in directia in care te indrepti.
Ici si colo vezi copii care se bat cu bulgari de zapada, ignorand frigul. Sunt atat de fericiti...
Cainii care au un stapan iubitor au capatat si ei haine de iarna, indragostitii se plimba mai lipiti unii de altii, incercand sa se incalzeasca... peste tot numai zapada!
Un fulg de nea s-a prabusit
Atunci pe a ei geana
Si-un ochi albastru a clipit
In acea zi de iarna
Un suflet bland m-a mangaiat
Cu-acele dulci cuvinte
Si buze moi mi-au aratat
Iubirea ce o simte
O mana-ascunsa-n mana mea
Ma strange cu putere
Si-un zambet cald imi oferea
O clipa de placere
Un gand nebun imi ratacea
Departe, prin zapada
Iar lumea toata ingheta
In frigul de pe strada.
Felicitari tuturor participantilor!
Desenele au fost special realizate de Tina (bulina) pentru
lucrarile premiate la concursul "Craciunul din copilarie".
© Club Romantic 1997-2003, Toate
drepturile rezervate