Editorial | Cultural | Reportaj | Cotidian | Club Romantic | Divertisment | Redactia & Arhiva | |||
|
Soapte... Se apropie timpul sarbatorilor de iarna. Cândva Mosul era numit "Mos Gerila". Iti schimbasera numele mosule drag, dar tot te asteptam... stiam, toti stiam ca undeva, acolo, Existi si pentru noi... cei fara speranta... stiam... erai emigrant mosule drag... Stiu cât este de greu în viata de emigrant. Am o buna prietena care locuieste la NY. Am câtiva colegi de la serviciu are sunt stabiliti in Canada. Am o familie, iar buni prieteni, care sunt stabiliti în Italia. Au plecat românii pe alte meleaguri, dar sufletul le-a ramas acasa. Au plecat românii de acasa draga Mosule, au plecat ca sa te gaseasca....Cum le este lor acolo? Stiu ca este greu, dar... daca te încalzeste cu ceva, aici este din ce in ce mai..... Traim zile apocaliptice si nenorocirea nu vine singura, este loc si pentru mai rau. De aceea mie îmi este acum mult mai frica decit înainte, de aceea simt frigul mai acut, simt cum zilele celor ramasi aici sunt atât de gri, sunt din ce în ce mai terne. Orasul se îmbraca în luminii, ar fi timpul bucuriei, al zâmbetului de copil... Sarbatoarea nu mai pluteste în aer, oamenii pleaca tristi privirea. Simti cum toti sunt prea aproape de pamânt. Somnul naste monstri si stim ca nu avem voie sa dormim. De aceea mergem necontenit, mergem fie noapte, fie zi. Colindam fara glas, strazile... pustii... bucurii... vor mai veni? Si totusi Omule! Vine Craciunul si daca nu Tu, atunci cine se va mai bucura? Daca nu Tu! Atunci cine va mai traii? Daca nu vei spera Tu! Atunci, cine vom deveni? Ridica-te, TREZESTE-TE, odata cu tine ea, Speranta, femeie fiind, ascultând vorbele tale, curgerea gândului, va sosi si pentru noi... cei ramasi... vii... Decembrie. Ina Noileanu (whisper_ina) |
||
© Club Romantic 1997-2003, Toate
drepturile rezervate |