Mai aproape de cer
"Odata ce ai gustat placerea zborului vei merge pe pamant cu ochii spre cer, acolo de unde ai venit si unde astepti sa te reintorci" - Leonardo DaVinci
Majoritatea oamenilor traiesc "liberi". Dar oare stiu ei ce inseamna libertatea cu adevarat? Sa fii "liber" oare inseamna sa ai griji zi de zi, sa fi la munca la o anumita ora aproape zi de zi, iar cind vine weekend-ul se te odihnesti pregatindu-te pentru o alta saptamana de lucru. In ceea ce urmeaza voi incerca sa descriu ce anume ma face sa fiu liber. Cu adevarat liber...
In urma cu ceva ani, intimplator, m-am inscris, din curiozitate, la Aeroclubul Dacia-Deva, la cursurile teoretice si practice de zbor cu planorul. Eram curios sa stiu cum este sa zbori, mai ales ca vara de vara nu aveam pace, datorita avionului care tracta planoarele deasupra orasului. Pe timp de iarna am facut teoria, urmata de un examen iar apoi trebuia sa soseasca ziua cea mare. Ziua in care trebuia sa fac primul meu zbor.
A venit, iar acea zi nu o sa pot uita niciodata datorita faptului ca incepind din acele clipe, am devenit un om cu adevarat liber. Am simtit atunci ca in cele din urma traiesc, ca nu este nimic mai frumos in lume decit sa "plutesti" in vazduh, acolo unde esti doar tu, cerul si planorul. Curiozitatea a disparut si a aparut in schimb fascinatia. Fascinatia unei lumi de vis, de basm, unde linistea domneste, si unde nu intalnesti griji si rautati.
Momentan zbor pe parapanta, care este cea mai simpla si modesta aeronava. Pe un web-site de profil din Romania un motto suna asa: "Noi putem fi acolo unde doar vulturii sunt". Si acesta este adevarul. Cati oameni incearca acest lucru? Putini. Foarte putini. De ce?
De frica sa nu moara prea repede? De teama ca descopera ceva nou?
Eu cred ca este teama... de a fi liberi. Le este frica sa lase grijile si nevoile deoparte si sa traiasca viata la maxim. De multe ori, chiar de foarte multe ori, mergind spre dealul de unde "plec" in zbor, am intilnit oameni care ma priveau cu invidie, cu oarecare ciuda... pentru ca stiau ca eu POT sa simt gustul si placerea libertatii.
Sunt iarasi la fel de multi oameni care ma intreaba si care-si exprima dorinta de a zbura si ei. Cu toate ca-i invit sa descopere o lume noua, raman doar la faza cu "am sa vin" din cauza stresului si a grijilor din fiecare zi. Cei care si-au facut putin timp si au urcat pe deal si au incercat un zbor, au ramas uluiti de cit de frumos este sa zbori si de ce inseamna sa fii liber. Ma pot mandri ca am facut citeva persoane sa descopere viata, dar cel mai fericit am fost atunci cind un tatic si o mamica au venit cu fetita lor de 4 anisori sa o ajut sa zboare. La inceput am ezitat. Dar apoi mi-am dat seama ca daca nu as face-o as fi egoist. Asa ca am acceptat si i-am satisfacut fetitei care visa mai mereu ca zboara, aceasta placere... de a pluti in aer. Acel zbor a durat aproximativ 10-15 minute, clipe in care parintii isi faceau griji si se rugau (ma gindesc eu). Nu as vrea sa va povestesc bucuria fetitei careia eu am reusit sa-i indeplinesc un vis, bucuria parintilor ca fetita lor era "intreaga" si fericita ca a zburat.
Multi oameni ma intreaba daca nu imi este frica de zbor, de posibilele accidente (oamenii in general nu vad zbor fara accident...:). Raspunsul meu este "dar voua nu va este frica sa treceti strada? De ce lumea se gindeste la accidente? Pentru ca este un sport extrem? Probabil... Daca pentru oamenii obisnuiti zborul cu parapanta este un sport extrem, pentru noi zburatorii acesta este un mod de viata. Un mod in care noi ne rupem de grijile si de problemele zilnice si ne bucuram de libertatea care ne-o ofera zborul.
M-am gandit destul de mult la ce am sa scriu in acest articol... Despre ce fel de senzatii iti poate oferii zborul cu parapanta. Senzatiile sunt multe si unice. Ele difera de la zbor la zbor, asa ca am ales sa scriu despre bucuria de a fi "liber ca pasarea cerului". Nu stiu altii ce cred... dar eu cind ma gindesc la zbor ma simt fericit.
Sunt atitea sporturi mai usor de facut si mai putin costisitoare, dar din cite am incercat nu se compara niciunul cu planorismul, parapantismul si parasutismul. Aceste sporturi dezvolta foarte mult la individ reactia rapida si corecta (cea incorecta poate costa mult uneori) si spiritul de echipa. In incheiere nu imi ramane decat sa sper ca zilele care urmeaza sa fie vreme buna, ca sa pot merge la zbor sa imi "reincarc bateriile".
"Imi place sa zbor si sa iubesc...". Restul vine de la sine.
P.S. - Ma intreb de ce in multe din melodiile romanesti care s-au lansat acum mentioneaza zborul si cerul, cand de fapt nu au nimic in comun cu ele?...:)
AdrenAlin
© Club Romantic 1997-2003, Toate
drepturile rezervate