Soapte
Casuta
cu povesti
Ganduri
de martisor
Printre
oameni
Despre
iubire
Amintire
din Bucegi
Primavara
mereu
Li
se intimpla si altora
Sa
rasfoim Playboy
Parcul
meu
Scrisoarea
despre iubire
Penite
inedite
Randuri
inchinate mamei
Fotograf
sentimental
Prea
alb ...
Li se intampla si altora
Atunci a fost ultima oara cand l-am vazut. Ma uitam la el si incercam sa imi aduc aminte unde il mai vazusem. Fata, gesturile, zambetul pana si felul in care se incrunta cand primea un raspuns “nesatisfacator”… toate imi erau atat de cunoscute. “Unde l-am mai vazut?!”
“ -Scuza-ma ca am intarziat!” Imi spuse timid si vocea lui ma facu sa tresar. Tot privindu-l cum se apropia nici macar nu am realizat ca deja ajunsese langa mine.
“Si pare mult mai scund decat mi-l aminteam eu!! Poate ca ar trebui sa ma ridic in picioare sa vad!!” Niciodata nu am putut sa estimez ceva decat daca am raportat acel “ceva” la persoana mea! Multi mi-au atras atentia ca nu sunt centrul universului, dar am evitat sa le spun ca de fapt, toti facem la fel - asa si acum: El e mai scund - dar e mai scund vazut de la inaltimea mea! Ce prostie!
“- Am comandat o cafea si pentru tine!” am spus ridicand privirea si “masurandu-l” inca o data.
“- Dar stii ca nu beau cafea. Lasa, imi iau un ceai” - nu simteam reprosul din vocea lui…
“De unde sa stiu ca nu bei cafea daca nu imi aduc aminte nici macar unde te-am mai vazut?! Aaa…cred ca imi amintesc. Sa fii tu oare persoana aceea sarmanta care a intrat in acea dimineata de luni, vara, la mine in birou cu pantofii plini de noroi desi nu plouase de 3 zile? Ma rog, atunci am vazut ca esti dragut si sarmant, pantofii nu i-am remarcat pe moment… hmm, dar acum imi aduc perfect aminte”.
“ -Ai citit ziarul? Ai vazut ce nebunie e in Senat?” Ma intreba aruncand un ziar pe masa.
“Aha… e interesat de “mondenitatile vietii politice! Da… Interesant. Stiam eu ca e un tip citit si mereu la zi cu ce se intampla. Cu siguranta ca e cel care m-a sedus dupa conferinta de la Ambasador! Asa mi-am spus si atunci: “tanar, frumos, inteligent - pacat ca e insurat; de parca mai are o importanta starea civila in ziua de azi”.
“ -Nu. Trebuie sa recunosc ca nu am citit nimic in ultimele 3 zile” - am raspuns repede de teama sa nu continue un subiect care pe mine sincer ma oboseste de moarte. S-a incruntat mirat si a lasat sa se vada pe fata lui dezamagirea.
“Unde l-am mai vazut? Ca doar macar o data trebuie sa fi fost indragostita de el, de acum stam fata in fata ca doi necunoscuti, eu cel putin cu nostalgia unui sentiment placut trait parca candva. Bine, trait, dar cand? Sa fie oare acela care nu mi-a acordat nici o atentie la petrecerea colegei mele de servici?! Tare ciudat si inutil m-am simtit atunci. Pai da, pentru ca oricat incercam eu sa incep o conversatie, el era mereu decis sa mearga la bucatarie sa isi mai ia o bere. Da, adevarul e ca bea cam mult! Asta nu mi-a placut la el… E drept ca nu mi-a placut abia a doua zi cand incercam sa gasesc in mintea mea tot felul de motive sa nu ma mai gandesc la el.
“- Stiam ca nu iti scapa nimic…” spuse mai mult pentru sine.
“Si daca ma uit mai bine la el… ma tot intreb: “Ce oare mi-a placut atunci cand am fost impreuna? Calmul lui… depaseste rabdarea mea. Probabil ca nu am stat mult impreuna, asta in cazul in care am stat macar o data… impreuna! Impreuna cu cine?! Da, cu el desi… nu mai imi aduc aminte. Sa stii ca este vecinul meu de apartament - ce mai stateam noi serile la o cafea si o vorba!!!… Cafea?! Hmmm… dar el nu bea cafea. Uite ca am un indiciu; stii ca el nu bea cafea. De unde stiu eu asta daca nici macar unde l-am mai vazut nu imi pot aduce aminte?!”
“- Stii ca s-a insurat Tudor?” m-a intrebat luminandu-se dintr-o data.
“O doamne, el e! El e cel care nici dupa o saptamana de cand ne-am cunoscut m-a dus la primarie, si pana sa imi dau seama ce se intampla cu mine mi-a zis: “De astazi esti doamna… am uitat. Cum de nu sunt in stare ca o data in viata mea cand fusesem si eu doamna sa stiu macar cum ma cheama… Doamna… Da, dar am o scuza pentru ca in acel moment l-a chemat doamna Toma, vecina de la etajul 5, sa ii dea nu stiu ce cheie si mie mi s-a rupt filmul”.
“- Da, am auzit. Am fost si la nunta lui ..parca!“
“- Nu imi amintesc sa te fi vazut”, imi spuse transant privindu-ma fix.
“Se poate. Altfel te-as fi retinut si eu. Eu am o memorie foarte buna si cu siguranta ca te-as fi retinut - cu mersul asta elegant de “director”… Director? Esti directorul firmei partenere cu care am dezvoltat planul acela de marketing? Ma intreb, oare prietena ta stia ca imi trimiteai in fiecare dimineata trandafiri?! Asta nu mi-a placut la tine: nu aveai simtul responsabilitatii. De ce mai erai cu ea cand flirtai cu toate femeile din jurul tau?”
“ - Nu am stat foarte mult trebuie sa recunosc”, i-am spus parca scuzandu-ma.
“Cred ca am vorbit pe chat. Mare nebunie cu chatul asta. Da, de aceea nu imi aduc eu aminte de unde. Nu am mai vorbit in ultimul timp. De cand cu noile reguli, nici emailurile personale nu mai pot sa mi le verific de la servici. Dar de unde imi esti atat de cunoscut daca nu ne-am vazut niciodata?”
“Ceea ce e ciudat este sentimental acesta de “noi am fost odata impreuna” desi nu imi pot aminti nici cand si nici cine este, asta se pare ca pana la urma nu mai are nici o importanta. Important este ca acest sentiment ma duce cu gandul la toti cei care, chiar si pentru un scurt timp m-au facut sa ii vad ca fiind “the right one”, desi in final am ajuns sa ma intreb daca nu “atractia” de moment m-a adus in stadiul “de a nu mai vedea bine” si de a avea nevoie sa port ochelari. L-am vazut cu sigurata cel putin o data si chiar mi-a placut. Am fost impreuna si am sfarsit prin a ajunge sa ma intreb: “Ce mi-a placut?” Chiar daca uneori venea ca o consolare a faptului ca el fusese cel care nu imi dadea nici o atentie. “Sa mi se deterioreze vederea pe masura ce inaintez in varsta?”, asa mi-a spus doctorul, si parca incep sa ii dau dreptate.
“- Scuza-ma, dar de cateva zile nu ma simt bine”, i-am spus parca incercand sa ma pregatesca pentru o confesiune. Am renuntat o clipa la gandurile mele devenind interesata de ceea ce urma sa-mi spuna. Cu siguranta ma ma va ajuta sa imi remintesc de unde il cunosc. Si am avut dreptate pentru ca se grabi sa adauge:
“- Dar noi doi de unde ne cunoasteam? Cine esti tu de fapt?”
Ei da, asa cum spuneam, atunci a fost ultima data cand l-am vazut. Am inteles insa ca nu numai eu nu puteam face distinctie intre “the right one” si “atractie”, caci acest lucru se intampla si altora care traiesc cu speranta ca celalalt, cunoscut nu are importanta unde si cum, sa devina o prezenta zilnica a vietii propri si sfarsesc cu regretul ca nici pe departe acea persoana cu pantofii plini de noroi intr-o zi secetoasa de vara nu poate fi cel/cea cu care am putea petrece tot restul vietii. Si nici macar nu realizezi daca nu cumva tu esti cel care poarta pantofii… Si uite asa se aduna praful…
…Stiam eu ca am o memorie foarte buna….
my_ingeras
© Club Romantic 1997-2004, Toate
drepturile rezervate