Soapte
Casuta
cu povesti
Ganduri
de martisor
Printre
oameni
Despre
iubire
Amintire
din Bucegi
Primavara
mereu
Li
se intimpla si altora
Sa
rasfoim Playboy
Parcul
meu
Scrisoarea
despre iubire
Penite
inedite
Randuri
inchinate mamei
Fotograf
sentimental
Prea
alb ...
Amintire din Bucegi
Freneziei
plecarii spre munte ii lua locul acum o tristete fara nume ce se
ridica perfida in ea, chiar daca, instalata comod pe scaunul din dreapta,
in masina care torcea lin, se indrepta impreuna cu tovarasul actual de
viata, atent, prevenitor si inca indragostit, spre muntele mult-visat.
Ce bucurie sa te poti rupe si cateva zile de rutina activitatii diurne, din ce in ce mai greu de dus pe umeri, zilele precipitandu-se spre "to be or not to be" al celor din conducere, care voiau mai mult, mai repede, mai eficient...
Si totusi... tristetile astea ii erau familiare, instalandu-se odata cu iesirea autoturismului din spatiul bucurestean, oricare ar fi fost destinatia: munte, mare, casa de la tara.
Cu o miscare instinctiva aprinse tigara ei, apoi pe cea a lui, care fu surprins si de asta data de gestul pe care il socotea extrem de tandru. Tot instinctiv, cauta in bord o caseta pe care n-avea cum s-o gaseasca oricum, acolo erau doar CD-uri, isi scutura apoi capul ca si cum ar fi alungat o albina si spuse ceva clasificat drept dragastos omului din stanga ei.
Localitatile se perindau rapid, iar dupa cotitura in care se angajara, intrand pe Valea Prahovei, aparu EL, Muntele, cu umeri de zapada si colaci alburii de fum plutindu-i in departari.
Retina era muscata dur de incredibilul cer albastru de
inceput de
primavara, de soarele care dadea sclipiri nefiresti zapezii proaspat
cazute. Frumusetea taia rasuflari.
Pe fundalul acelui albastru infinit, se decupa ferm conturul uriasului adormit, ce-si tine Crucea in mainile adunate pe piept. Isi amintea, da, da, pe cand era copila: vizitase casa memoriala a lui Cezar Petrescu, in Busteni, si purtase o discutie pasionata cu sora scriitorului, ce o dusese in balconasul de la etajul casei, aratandu-i cum crestele Bucegilor, privite de acolo, se adunau in imaginea acelui urias cu Crucea pe piept, dormind somnul secolelor; acesta fusese prietenul scriitorului, influentand gandirea si viziunea sa despre viata, mai ales in ultimii ani de existenta.
Povestea o impresionase mult atunci, dovada ca o spusese mai departe, o mai spune si acum, dar, minunat era cand putea s-o povesteasca acolo, sus, chiar langa Cruce...
Acum, amintirea se desprinse clar in mintea sa: doi tineri, slabi, el foarte inalt, nici ea prea scunda, cu uriasi rucsaci in carca, batand de zor la portile Jepilor, Vaii Cerbului, si, mai apoi, pe mai toate potecile masivelor, unde rar picior de om se abatea. Si El striga, atunci cand ajungeau in varfuri: "Suntem stapanii lumiiiiii!", aruncand in parul ei frunze, ace sau crengute din jnepenisuri.
Mai tarziu, ceva mai tarziu, bateau toate drumurile tarii in zgomotele unui esapament obosit, ea aprinzand doua tigari, umbland apoi dupa caseta cu Mike Oldfield sau Roxette sau Smokie...
Anii au trecut, muntii au ramas, tinerii nu mai sunt demult tineri, iar drumurile li s-au despartit in mod bizar. Si ea nu intelege de ce nu poate trai bucuria clipelor de acum, fiindca fiecare clipa isi are farmecul ei.
Dar la lectia asta se pare ca a lipsit. Privirea e mereu catre trecut, iar povara de zapada pe umerii muntilor LOR, creste cu povara unor amintiri pe care ea le duce inauntru si pe care nu vrea, nu poate sa le imprastie in zbor usor, catre inalt.
Iar Muntele ii zambeste complice, daruindu-i primul ghiocel si mangaind-o in soapte de bunic: "Ei, draga mosului, stiu eu ca si El, cand vine pe-aici, tot asa gandeste..."
Antoaneta (Toni) Constantin
© Club Romantic 1997-2004, Toate
drepturile rezervate