Revenirea primaverii

De dincolo de marginile noptii
Ultima zapada
Surade trist sub ciotul amortit
Simtind pamantul tremurand
Sub raza calda.
Padurea se scutura de amintiri
Din pieptu-i mut si adormit
Sub frunze.
Tresar zvacnind sevele toate
Raspund in taina adormite vrabii
Pornind o sfada pana-n asfintit.
Sulitele firelor de iarba inrourate
Isi chema ostirile sub geana de soare
Un singur ghiocel somnoros
Isi scutura solia cersind atentia tuturor
Si clatinand din capu-i verde
Isi deschide delicata-i faptura de vestitor.
Zapada-si sumeteste inca blana
Tivita ici si colo cu noroi
Dar se supune-nfricosata si asculta
Cum mugurii rastoarna iarna
O cat de simplu vine inapoi
Ea, primavara !

Rosebud

Violet

Iubito, eu inca ma simt vagabond,
Dorinta de-aceea iti pare uriasa,
Camasa mea neagra si parul tau blond
Dau dragostei voie sa fie trufasa.

Iubito, eu inca am crinul adanc
Inscris de calaul trufiei pe umar
Si sabie scurta de foc la oblanc
Si iapa mea paste arginti fara numar.

Iubito, eu inca bat viata in lung
Si-n lat si te caut cu flacari pe frunte,
Vand spini de prasila si stele de strung
Sa cumpar nelinistii noastre un munte.

Iubito, eu inca ma stiu vagabond,
Beau zaibar cu vadra si pe sub camasa
Port zbenghi de iubire din parul tau blond,
Dand dragostei girul sa iasa din fasa

salazz O:-)

Un simplu multumesc

Am sa ma incumet sa-ti multumesc
Ca ai crezut in mine orisicand
Dar mai ales cand eu uitasem sa mai cred.
Ca mi-ai tinut partea ascultandu-ma
Si invatandu-ma sa ma ascult si eu
Ca vorbele tale au ajuns acolo-n suflet
Cand eu uitasem sa le mai ascult.

Si iti multumesc ca mi-ai pastrat
Visele si dezamagirile, iubindu-ma atat
Incat sa nu le uit vreodata.
Ca mi-ai atins sufletul cu blandete
Si rabdatoare flacarile mi le-ai stins
Cu vorba-ti calda marea furtunoasa
Dintr-insul ostoind.

Sa incerc sa-ti multumesc ca tu mi-ai fost
Reazem, cand lacrimile cotropeau copila
Si mana-ti calda mi-alina durerea
Tu, stiindu-mi sufletul pe de rost.
Ca ma asteptai zambind la orice colt de viata
Si ma bazam pe tine atunci cand ochii mei
Se-ntunecau si rataceau prin ceata.

Si iti multumesc ca ai pastrat intreaga,
prietenia noastra peste ani si timp,
c-am impartit momente minunate,
ca m-ai iubit indiferent de anotimp
Ghidandu-ma deschisa si abila
fara sa pregeti sa ma-nveti de toate
sa-mi rasadesti in suflet o comoara.

Un multumesc pentru privirea calda
Ce mi-a ghidat intaiul pas pe drum,
Intaia mea silaba te-a numit
si mana mea tremuratoare de scolara
tot "MAMA" a scris pe foaia alba
si atunci si acum.

Rosebud

Iubesti?

Iubesti cateodata?, intreb,
Si imi raspund tot eu, lumea tace,
Da iubesc cateodata, am iubit…
Chiar azi pe cineva, si m-am urat pe mine.

Lumea tace, si tot eu imi spun,
Ca am voce de carioca rosie,
Sunt pesemne nebun,
Si desenez semne.

Pe coral, pe os, pe carne si sange,
Undeva sub pana mea,
Grea de foc,
Cineva plange.

Lumea tace, sunt tot eu,
Ma auzi poate…, poate nu
Conteaza? Eu te strig!
Eu te chem! Eu am nevoie de tine!

Sau ai uitat sa te intorci?
Sa visezi
Asculta, iubito…asculta
Lumea tace.

Iar noi ne rotim,
Noi plangem, radem,
Iubesti cateodata? , intreb
Si imi raspun tot eu:

Degeaba, iubesc …
Degeaba, plang si rad,
Ne rotim impreuna degeaba,
Lumea tace.

Radu Ciu

Of, primavara

Aseara am primit dezlegare
Sa imi trezesc simturile toate
Le uitasem de asta iarna
In fundul sertarului cu frunze moarte
Acum s-au intors pe furis
si imi inmuguresc gandurile
lastari peste razele de soare
parul mi se lasa sarutat de vant
inverzindu-se de bucurie.
Seva furioasa isi cere drepturile
Muscand din mine, se nasc fluturi
Imi acopar amandoua urechile
Si palmele nu ma asculta
Devenind vrabii ce-si striga
Dreptul la sfada.
A sosit oare timpul sa-mi trezesc
Inima si s-o oblig sa se intoarca
Din cetatea nametilor
Ca sa vada primavara de afara
Dar mai ales din mine ?

Rosebud

Toate frunzele cad...

Toate frunzele cad,
Fiecare la vremea sa…
Vreme care e atat de departe de tine…
Nu plange, fiule…

Toate frunzele cad,
Asa cade si frunza ta
A inceput sa cada,
Inca de cand ai zarit-o prima oara,

Nu plange,
Desi e frunza ta…
Desi e inca verde, si n-o vei uita
In veci… oricand va fii a ta
In gand…

E vremea ei sa cada
Si nu o poti opri,
Fara s-o pierzi
E doar o frunza…
Ce stii tu?
Daca ti-a fost ursita sau nu ?
Nu stii… desii eu stiu ca tu te-oi ofilii
De dorul ei…

Radu Ciu