Soapte
Casuta
cu povesti
Ganduri
de martisor
Printre
oameni
Despre
iubire
Amintire
din Bucegi
Primavara
mereu
Li
se intimpla si altora
Sa
rasfoim Playboy
Parcul
meu
Scrisoarea
despre iubire
Penite
inedite
Randuri
inchinate mamei
Fotograf
sentimental
Prea
alb ...
Ganduri inchinate Mamei
Copilul plange ... plange ca sanul mamei nu are laptele bun si hranitor cu care Fat Frumos se hranea ca sa creasca intr-un an cati altii in zece, ci veninul sarpelui.
- Mama, te iubesc. Vino si ia-ma in brate!
- Nu am timp, nu vezi ca alta generatie mi se zbate la san?
Copilul pleaca departe, sa uite ca nu exista mama, ca
nu exista iubire. Plange in straini, plange si-si
doreste sa fie iubit. Nimic, sotie, copii, nimic nu
are sens pentru ca toul porneste de la acel firav fir,
de la Calea Lactee.
Se intoarce, mare, fara dragoste, fara oameni in
suflet. Calca prin vantul salbatic, printre iepuri
verzi si urla catre cer: mamaaaaa!
Dar mama nu are. Faptura care l-a dat la o parte mereu
pentru altceva se stinge incet si singura ... si
singura imagine, a copilului pe care nu l-a dorit si
l-a indepartat de la san ii vine zadarnic in minte.
Moare, ducand cu ea singurul lucru sigur din Univers,
dragostea de parinte.
Miruna Andrei
M A M A
fratelui meu...
Prima zi a soarelui:
facerea lumii si nasterea mea.
Vântul îmi patrunde în suflet; un glas:
- Fiule, ai timp pentru mama?
- Nu, n-am timp pentru mama.
Trestiile s-au uscat sub fulger,
fulgerele cresc în lumina,
lumina creste în soare,
eu cresc, cresc…
- Fiule, ai timp pentru mama?
- Nu, n-am timp pentru mama.
Ploua din pamânt, pomul urca,
trestiile au luat foc,
eu cresc, cresc…
- Fiule, ai timp pentru mama?
- Nu, n-am timp pentru mama.
Un lup urla, pomul se frânge,
cioburi de trestii sar în lumina,
lumina cade în ochii mei;
ochii mei, ochii mei albastri,
verzi au fost, negri vor fi;
clopote suna, urla un lup: da, da;
cineva urla, cineva murmura:
- Fiule, eu mor, mor…
- N-am timp, mama, n-am timp…
Sebastian Stoica
Recunosc ca in timp afectiunea pentru mama mea nu a fost deloc constanta.Sant atatia ani de cand ea e alaturi de mine si atatia ani de cand ea ma uimeste continu.
Mama mea e o femeie puternica cum rar am vazut..e o femeie sensibila si fara prea multa scoala reuseste sa ma puna in incurcatura si sa prinda esenta unei idei sau fapte cu mult mai multa usurinta decat eu insami sant in stare uneori. Si recunosc ca pe masura ce cresc afectiunea fata de ea s-a marit si a crescut continu..
Tin minte ca odata mica, fiind pe vremea lui Ceausescu, am fost bolnava aveam temperatura..si trebuia sa plece la servici... si ea, desi noi nu aveam nici un telefon in casa,... a stat cu mine toata ziua si noaptea cu mina ei mangaindu-mi fruntea pana am adormit... igorand legile aspre de pe vremea aceea referitoare la absentele de la servici... Si azi... cand ea imi mangaie fruntea parca ceva din mine se trezeste doar pentru ea... Dincolo de varsta ei mama asa cum o vad eu este un copil mare... plin de dragoste si iubire pentru e e in jurul ei...iar ochii ei cand te privesc emana o dragoste si tandrete negraita.....si stiu ca oriunde as fi pe strada atunci cand o vad spatiul se ingusteaza si singurul lucru cu care o pot identifica este cu acel acasa din inima mea in care ea mama va fi mereu...
Poate mama nu a fost cea mai buna prietena a mea... am aflat singura foarte multe lucruri dar ea... mi-a aratat drumul si m-a lasat sa aleg calea... si m-a invatat sa discern si sa invat ce inseamna consecinte... si responsabilitati... ea m-a format ca om si multe din sfaturile ei... le-am nteles mult mai tarziu..si mai presus de toate mama m-a invatat si mi-a daruit doar dragoste... orice drum as fi ales as fi stiiut ca ea oricum si oricand m-ar fi sustinut si ar fi fost alaturi de mine... si pentru asta o iubesc...
Alina (Alma)
MAMA
Cuvant atat de simplu si de firesc – mama - imbraca in el greutatea unei iubiri infinite asemeni universului. Rostit cu putere sau in sopata este mereu auzit de persoana cel poarta cu atata fermitate.
Mama o gasesti mereu acolo unde un copil plange, un ram se indoaie, o pasare invata sa zboare, sau unde un vant mai ridica o cruce, unde un cantec mai alina o rana.
Mama este frumoasa. Frumusetea ei vine din stralucirea soarelui ce rasare cu blandete invaluind in lumina gingasele flori. Mama este puternica. Puterea ei vine din taria raului ce strabate muntii, dealurile, campiile, ce trece peste orice obstacol pentru a-si gasi implinirea in mare.
Mama este buna. Bunatatea sufletului ei vine din cartile de basme cu acele zane ce-ti indeplineau orice dorinta. Mama este inteleapta. Intelepciunea ei vine din seva aspra a istoriei lumii. Mama este o arta. Ea se desprinde din culorile pastelate ale pictorilor, din partiturile calde ale muzicienilor, din paginile pline de sudoare ale scriitorilor, din rimele duioase ale poetilor si din capodoperele graitoare ale sculptorilor.
Mama nu are varsta. Incepe dintr-un punct si se termina intr-o infinitate. Incepe din nimic si se sfarseste in eternitate. Om sau zeitate, mama ramane de-a pururi temelia de la care se construieste, picatura ce-ti astampara setea, stalpul de sprijin cand te prabuseste vreun cutremur sau vreo furtuna; mama ramane de-a pururi a ta.
secunda
© Club Romantic 1997-2004, Toate
drepturile rezervate