Traditia Martisorului
Martisorul este un obicei specific romanesc mostenit de
la daci si romani, inexistent la alte popoare. Numele popular al lunii
martie - "martisor" este
de origine latina (martius). Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era
prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia". In
aceasta zi se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii,
al primaverii si agriculturii.
Pentru stramosii nostri, anul nou de la 1 martie insemna reinvierea naturii. Martisorul, simbol al primaverii, se confectiona din fire de canepa sau lana (mai tarziu din bumbac), albe si rosii, care se leagau in forma de 8. De acest snur se atarnau monede din aur sau argint, dar si fire de iarba, muguri sau flori. In zonele romanesti stravechi, mamele prindeau copiilor martisorul la gat, la mana sau la picior, obiceiul pastrandu-se si astazi in unele sate. Martisorul se poarta toata luna martie.
Intre 1 si 9 Martie, in "Zilele babelor", primavara se lupta cu iarna alungand-o. In cele noua zile, baba Dochia apare torcand pe langa oi, imbracata in noua cojoace, scuturand in fiecare zi cate unul.
La inmanarea martisorului de 1 Martie copiii veneau din locurile insorite de pe munte pana in pragul casei cu brazdele de iarba si cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trecea de trei ori pragul peste brazda, mama iesea cu colaci, iar florile se treceau din gura in gura, pentru ca oamenii sa devina tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se purta legata impreuna cu cele doua fire, alb si rosu, pana la sfarsitul sarbatorilor.
In ultima zi a lunii martie, inainte de rasaritul soarelui, avea loc ritualul scoaterii martisorului si predarii lui catre natura. In localitatile de la campie martisorul se pune pe un pom inflorit sau in crengile visinilor, ciresilor sau prunilor.
In satele de la munte si deal, martisorul se pune pe cornul sau macesul inflorit. Cu monedele de la martisoare, fetele cumpara cas, pentru ca toata vara sa le fie fata bucuroasa si alba. Exista credinta ca martisorul este ridicat de randunele si purtat spre soare, binecuvantand astfel norocul celui care l-a pus in pom.
In Dobrogea, Martisorul se purta pana la venirea
berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie 'mare
si înaripat'.
'Martisorul' era un dar ce-si trimiteau romanii, unul altuia, în ziua
de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan
de matase împletit cu fire albe si rosii pe care persoana ce-l primea în
dar îl purta la gat, pana cand întalnea cea dintai roza înflorita,
pe crengile careia depunea apoi darul primit.
Banutul însemna îmbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba ca crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.
In satele Transilvaniei, Martisorul rosu-alb din lana se agata la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la tortile galetilor,pentru ndepartarea deochilui,a spiritelor malefice, pentru invocarea vietii, a puterii regeneratoare care se credea ca ar fi stimulata prin însasi "culoarea vietii".
Prima zi a lui Martie se numea în calendarul traditional al satelor carpatine si Drogobete, cand fetele se spalau "cu apa de omat" ca sa fie "curate, frumoase, albe ca neaua".
Bihorenii credeau ca însasi apa de ploaie adunata de 1 Martie sau din "zilele babelor" te face frumos si sanatos, iar în Banat se obisnuia ca fetele sa adune stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure sa se spele pe obraji rostind descantecul "drogobetelui de dragoste": 'Floare de fraga/ Din luna lui Mart/ La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti'.
Dupa "Martisorul în traditia romaneasca", Dr. Maria Bocse
- http://www.x3m.ro/martie/martisor.html
- http://martisor.e-migrant.ro/traditia-martisorului.php
© Club Romantic 1997-2004, Toate
drepturile rezervate