Toamna copilariei
" Cat
de greu sa ramai tu insuti
cand totul se multiplica"
si macar de te-ai cunoaste,
de ti-ai sti banuielile toate
si gandurile inca negandite
inmiite troiene sub care odata
te vei rostogoli in cochilia sidefie
a visului ce a adunat laolalta
valurile amintirilor,
umbrele cuvintelor risipite in zadar –
cat de greu sa ramai tu insuti
sub ploile argintate
ale toamnelor fara pereche –
toamnele acelei copilarii
in care totul era adunat
intr-o poveste troienita
de frunzele verzi, fierbinti,
ale fagului acela urias,
pe care-l visai noapte de noapte
stiind ca-ntr-o zi
te va primi iar
ascunzandu-te pentru totdeauna
in sanul lui frematand
a nestiuta si nesfarsita poveste!
de Livia Popa (heidi)
Miroase-a toamna si-a trecut
Miroase-a
toamna si-a trecut
Miroase-a ruginiu si frunze fosnitoare
Pe-alei castanele-au cazut
Si ceru-i plin de pasari calatoare.
Stoluri, stoluri, pasari se aduna
Ca in curand bruma se lasa
Si zboara, negre, impreuna
Unde-o fi vremea mai frumoasa. Picteaza mana nevazuta
Decoru-i parca ireal
Si vantul parca vrea s-asmuta
Toate frunzele la bal.
Ma despart de inc-o vara
Cand a trecut, ca ieri parc-a venit?!
Se lasa frig deja, spre seara,
Mi-e frig, mi-e frig de asfintit!
de Gabriela (adria)
Toamna
Frumos ma-mbie toamna cu parfum
Si cu zvacniri de aramiu in cale,
Cu un miros de seu, de lumanare -
Motiv profan de tintuit in drum.
O asteptare de copil gangav
Pluteste-n aer, suflet si lumina,
Ma cerne vantul de la radacina
Cu sunet stins, de contrabas bolnav.
E toamna iar, cu nuci in buzunare,
Cu mere coapte, struguri si gutui,
Povesti cu zane ce-au pana-n calcai
Cositele...Si-amurg cu felinare.
Se tot coboara turmele la vale
Si taine vin in neguri de brumar,
Iar eu ma duc un pic in calendar
Rememorand splendori patriarhale.
Haladuind prin frunzele din drum
M-afund in dorul crengilor semete,
Si ma intreaba gandul ce sa-nvete
Din toamna asta cu parfum nebun?
de vasile vasile
|
|
Cantec de toamna
O banca plouata intr-un parc obosit,
Vopsea scorojita si fier ruginit...
Si ochii ei mari il invaluie bland
Cu pleoapele-aripi, atinse de-un gand.
Si palmele-i calde, petale de vis,
In mainile lui se ascund fericite,
Iar in jurul lor, cuvinte soptite
Tes tainic o vraja din alt paradis.
O banca obosita intr-un parc ruginit...
Cad frunze plouate pe-alei parasite,
Si buzele lor se-ating iarasi, uimite,
Doi fluturi zburand intr-un vis nesfarsit.
Si, ridicandu-se, mana in mana,
Au disparut iar in noaptea pagana,
Lasand in urma, fara sa stie,
Stropi de-amintiri pe o banca pustie..
de Laurentiu Nicolae (ShadowX)
Noi si toamna
Coboara toamna in sufletele noastre,
Timida si desculta, cu ploi in priviri.
Scuturindu-si copacii de pasari albastre
Azvirle valul de ceata pe amintiri.
Urca toamna pe treptele gri ale serii,
Ruginesc ginduri aiurite odata cu ea
Ne uita...timpul; se aude vaietul cerii
Prelinsa prin venele noptii de catifea.
Vine toamna calare pe greieri fantastici
Strivind sub copite ce-a mai ramas din noi,
Cu spume pe timplele-i ude, cu ochii salbatici
Inghite pustiul din inimi, ne lasa mai goi...
Si pleaca toamna... Nechezind de durere
Se-nalta mai sus de biserici, aproape de cer.
Isi face trei cruci si dusa-i! Se face tacere...
La noi in suflete incepe sa ninga stingher...
de Andreea (eire_sq)
In caruselul toamnei
Au mai ramas in parc doar trandafirii
Si ingerul sub brume tremurand
S-a scurs si toamna peste pragul firii
Si vine iarna, vantul inganand.
Prin frunze arse se ascund sperante
Sub raza lunii, visuri incoltesc
Si pe-o paleta plina de nuante
Doi fulgi de nea, iubire isi soptesc.
Din candelabre, bronzul toamnei curge
Iar valsul iernii-aproape s-a pornit.
Iubirea, ingrozita, fuge...
Sub stropi de ploaie timpul s-a oprit.
In caruselul toamnei lang-un fluture
Uimirea unui inger a-nflorit
Cand peste zile s-a pornit sa scuture
Petale de omat neprihanit.
de Livia Popa (heidi) |
Soapte