Soapte

Casuta cu povesti

Aventurile unui arici

Pentru cei mari...

Punct si de la capat

Enciclopedia focului

Legende

Penite inedite

De toamna...

Subiect

Vorbim iar despre FEMEIE. Nu este ea eternul Subiect? Vorbim despre fiinta si despre cum este Ea. În Eva salasuiesc mai multe fiinte. Poate da, poate nu! (Poate suna îngust sau plin de sine, dar sunt convinsa ca...) Hai sa punem sub lupa o femeiuta si sa o analizam. Ai pregatit notitele? Vezi sa ti ritmul si sa notezi tot!

Subiect: femeia normala... adica maritata, cu copii.

Timpul: prezent (în viitor va fi batrâna, deci, nu va mai prezenta interes?!:-))

Timp de observatie: 24 de ore.

Orele: 01:00 (trecute fix, vorba lui conu' Iancu)

Priveste-o! Doarme. Sigur în trupul acesta este ea si somnul ce îi daruieste inistea, îi odihneste corpul. Este ea si nici macar nu stie cum arata dormind. Surâde, zâmbeste, este încruntata sau doar muschii faciali se relaxeaza...
Ia! S-a trezit! Daca ceasul este cel care o trezeste, poti fi sigur ca nu are zâmbetul pe buze. De ce? Stii bine! Trebuie sa trezeasca în ea femeia-amazoana, care o va ajuta sa mearga la serviciu în pas vioi sau femeia-atleta care o va ajuta sa fuga dupa tramvai. E rosu semaforul dar daca traverseaza incorect printre masini, îl prinde.

Apoi la slujba, este tot ea, concentrata la ceea ce lucreaza mecanic, deci este femeia-robot, anii de rutina o ajuta sa mearga egal si fara salturi bruste, asa linistit si potolit ca...

Dupa ora 15: 00 se transforma în femeia-furnica, aducând catre casa tot ceea
ce este necesar pentru masa (citeste burta, stomac, papila gustativa) si
ajunsa acasa, iar poc!... se transforma numai pentru câteva clipe în ea: femeia-femeie.

Oare cine mai iese la iveala? Femeia-mama, traiasca matriarhatul, hoarda de copii trebuie potolita, deci pac! Iar transformare rapida (sic! ingineriei genetice) este simultan femeia -politist si femeia-mixer, adica: ia copii la întrebari (ce ai facut? cine te-a batut? ai teme? te ajut?) si în acelasi timp pregateste masa, curata, toaca, marunteste vorbe si zarzavat, dar le arunca pe fiecare acolo unde le este locul: zarzavatul la oala, vorbele în galagia copiilor.

Oau! Ora 18:00 sau mai târziu se priveste un strop în oglinda. Nu trebuie sa arate haituita sau prea obosita când "dragul de El" soseste acasa. Nu?!!! El o vrea frumoasa sau macar vrea un chip placut dupa atâtea ore "de lucru"!

Asadar se rujeaza, asa... vag, un strop de culoare, o unda de parfum
discreta, altfel va crede ca vine cine stie de unde. Si iata s-a transformat în femeia-felina care-si asteapta... Este ora cinei, devine femeia-chelar, vel-paharnic, pune iute masa (copii aceia dau târcoale) si striga cu vocea unei soprane de coloratura: "Maaasaaa este gaataaa!"

Sosesc tatarii (hoarda), care în functie de meniul zilnic, se înghesuie sau sunt printi mostenitori ce cu nasul pe sus spun ligav: "Tot asta?". Vine tata si linistea devine apasatoare. Spune un : "Doamne ajuta!" sau nu spune si fiecare bate "toaca" sacadat dupa foamea pe care o are. Ascultând ultima versiune (pop sau rap, depinde ce îndragesti mai mult) repeti sau nu meniul în celelalte zile...

Gata cu masa! Si pac! Iar se transforma în femeia-castor, are vase de spalat! Nu?! Strânge, sterge, aduna, spala. Iata toate atributele femeii-castor. O dulce. Nu? Ce urmeaza? Pai spalatul de seara, când este Ea si dusul - în sfârsit doar un dus cu apa - se inspecteaza si spune : "Ce bine ca nu am burta si las ca noaptea nu se vede "am capatat vre-o doua riduri"... Îsi pune camasa de noapte. Priveste-o! Ce minunat arata! Spiridus al casei... Brusc, cuprinsa de feminitate, devine "frumoasa din casa adormita"... Luminata de aura maternitatii îti vine sa spui : "Madona, Mia Donna!". Îsi priveste copii dormind. Le sopteste usor : "Noapte buna, copii!" Valuri de nostalgie si duiosie se revarsa din palma ei peste fruntile copiilor adormiti. Cuprinsa de tacerea casei se duce în patul culcus unde… este ora 01:00 trecute fix.

subiect: femeia normala, adica cea care este mama si tata al copiilor sai sau...

subiect: femeia normala, cea care traieste singura...

Predicat

Stai lânga cel care soarta la harazit. Cele 24 de ore nu îti mai apartin. Talpa indiferentei te-a strivit si pe tine. Totul s-a micsorat, ca si sentimentul ca ai fi iubit. Prezentului s-a fi oprit un pic în loc. Prezentului i-ai spus: "Opreste-te, pe loc! Pas!", dar soarta, o dama frantuzita a înteles Passe si prezentul tau a trecut, a devenit trecut.

Sunt dimineti în care te-ai trezit morocanos. Nici macar somnul nu ti-a adus linistea sau uitarea. Plictisit de rutina le faci pe toate cu gesturi automate. În dimineata asta apa este prea rece, sapunul îti cade în chiuveta, spuma de ras se întinde mai greu, parca nici lama nu mai taie. Te privesti în oglinda si parca nu mai esti tu. Ai învatat sa taci. Trist faci haz de necaz privind spuma: "Doamne, ce am albit si ce barba am!"

Vocea ei se aude:

- Ce-ti pun la pachet? Vrei si mere?

Tu ai raspunde:

- Putina iubire, draga mea! Mere nu vreau! A mâncat bunicul Adam si pentru mine!

Dar îti opresti în minte acest cuvinte si te auzi rostind:

- Ce-o fi, pune întîi la copii! Mie doar daca ramâne, ca nu-i bai!

I-as mai spune: "Mi-e dor de dragoste!"

Sunetul pendulei te trezeste din amorteala, cu un sunet grav a marcat "si un
sfert" si stii ca s-a facut tîrziu "E târziu, e prea târziu la mine-n suflet, e târziu , e prea târziu la mine-n gând!". Trebuie sa plecati.

Îmbarcarea în masina. Ziua ne asteapta pe toti, ne cheama rutina, la macinis, la urdinis. Ne ducem fiecare la pâinea zilnica. Framântam mai mult de 1/3 din zi. Munca, munca si iar "munca". Numai asa framântata mult si dospita bine pâinea familiei mele este alba. La servicii vorbesc, nu eu cel din launtru, ci doar masca mea de slujbas. Aferim, stapâne! Aferim, patroane! Aferim, munca! În dosul mastii mele mai ies la o caterinca, poate o data pe zi, poate la doua. Exersez sa nu uit cum se mai zâmbeste. Doar atunci stiu ca nu s-a pustiit cetatea!

Puntile s-au ridicat fara a fi stare de asediu. Câta tacere! Pe cararile sufletului meu sunt iar singur, desi noapte dorm iubito lânga tine! Mâna ta nu mai are fosnet de dor. Câta tacere iubito! M-am pustiit. Tac ca un pustnic ce a facut legamântul tacerii. Este post? Mi-e foame de tine! Ma întorc acasa. Am grija sa iau surplusul zilnic. Descarc sacosele.( Am luat destule plase în viata!) Tu pui în cos legumele, degetele tale le spala. Barbatul din mine striga:

- Vreau si eu iubito! Spala-ma si pe mine, de dor!

Se aud clopoteii. Se aud vocile lor si încordarea din mine mai scade. Fruntea mi se însenineaza. Privindu-i pe ei zâmbesc cu adevarat si atunci sunt sigur ca m-ai iubit, doar îmi privesc copiii. Le darui lor iubirea. Sunt un bun chimist, stiu sa transform iubirea, iubirea pentru tine femeie, în dragostea de parinte. Nu spun de tata, ci doar parinte! Ascult micile lor ispravi, luptele lor, necazurile timpurii, izbânzile zilnice si ma bucur. Îmi vine sa ma fac iures, dar ochii tai ma opresc tacuti si atunci îi mângâi parinteste pe crestet. Oh! Iubito! Fericirea se citeste si pe chipul tau, dar doar pentru ei! Strig:

- Opreste-mi si mie din zâmbetul tau!

Trec la lectii cu copii. Cel mai mult îmi place la compunere. Acolo le soptesc copiilor toate epitetele, sinonimele, omonimele care stau prafuite în raftul mintii mele. Ti le-as spune si tie, iubito, dar, dar.... tac!

"A venit, a venit toamna,

acopera-mi inima cu ceva

cu umbra unui copac sau mai bine

sau mai bine cu umbra ta..."

Ina Noileanu (whisper_ina)

© Club Romantic 1997-2003, Toate drepturile rezervate