Soapte

Casuta cu povesti

Sfintele sarbatori

Bunicul

Me, myself and I

Pentru cei mici

Intr-un sertar

Despre lacrimi

Cateodata...
Sentimente

O zi de primavara

Penite inedite

Soapte...

Ce faci? Tristete sau...? (aici nu ma pot decide ce cuvant sa scriu, te las pe tine!) M-am gandit ca nu prea ai timp sau chef sau... mi se pare mie?

Hai la taclale. Asa, balcanic, mergem fara tinta, hoinarind prin coclauri dragi ale sufletului meu/tau. Desi nu este frumos sa te invit, totusi o fac. Te invit la o hoinareala.

Chiar daca suntem in cel mai mare post, bucuria si inseninarea trebuie sa existe.

Uite! Chiar Nicusor canta si betele din maini ii danseaza in ritmuri de castaniete. Aici este o nebunie.
Pomii au inflorit, de trei zile, sunt imense flori. Daaa! Am si o magnolie in drum, adicatele sunt ei mai multi pomi in orasul acesta, dar unul este chiar pe un mic delusor, un pomisor cu flori mov-roz-lila, pe acela il iubesc eu cel mai tare.

Daaaa! Si cu zambilele care s-au suit pe toate tarabele, cu mirosul lor ademenitor te fac sa le iei acasa, in casa... lasandu-te parca furat de insistenta parfumului. Daaa!

Narcisele? Despre ele ce sa zic(cu ridicari din umeri)!, ca stau si ele albite la fatc, primadone, doar nasucul lor portocaliu este cel care ne bucura ochiul. Da, narcisele albe, elegantele! Si cele galbioare? Ia! Cele galbioare ce... ce defect au? Cu… cu mijlocul lor ca un degetar, parca zic: "Pune nasul, aici!". Cupe de fragilitate ale primaverii se ridica din iarba cu unduiri de verde, "...mugur alb si roz si pur", toate te indeamna la senin, la revarsare intr-o forma noua, a renasterii - cunoasterii.

Natura cu forta ei de a te face sc traiesti, sa doresti, sa renasti dintr-o veche traire un nou sentiment. Sc reinvii. Sa revii. TRAIESTE. Traieste clipa in forma ei cea mai noua si... curata.

Miros de primavara, de verde crud, de scoarta ce poarta in ea seva. Seva. Tot o ea, tot o purtatoare, pentru tine. Respira! Deschide geamul si respira, asa ca mine, adanc, alungand tristetile. Zile senine de primavara se revarsa in susur lin si din inima mea, alungand -nascand tristeti de muguri. Frunze mici si fragile se ivesc pe crengi, in cotropiri de multiple nasteri. Locuri insemnate de pomi sau seva, vor creste frunze si flori si fruct pentru... pentru cine? Pentru tine! Bucurii ale verii ce germineaza in adancuri.

Culoare

Daca vorbim despre culori, inseamna sa vorbim - cu suflet - despre noi insine...

In copilarie suntem imbracati in alb. De ce? Pentru ca suntem imaculati. Crestem, incepem sa invatam, sa cunoastem, dar nu discernem si atunci intervine instinctul sau subconstientul. Avem preferinte care se schimba odata cu cresterea fizica si/sau intelectuala...

Ne imbracam, ne amenajam casa, biroul dupa preferintele noastre. Stim insa, cat vorbesc ele despre noi?

Candva am fost alba, am crescut sub razele soarelui si m-a daruit cu galben-portocaliu; amurgul mi-a adus rozul pe care l-am copt. Si?... Si am descoperit rosul. Plimbandu-ma prin iarba, gleznele s-au impreunat cu verdele (asa am dobandit speranta). Dar oare, ce se intbmpla? Se intuneca cerul, vine noaptea! Noaptea, prietena buna sau rea (nu, nu stiu inca), m-a invaluit cu albastrul ei, invatandu-ma ca numai si numai atunci exista sinceritate.

Ina Noileanu (whisper_ina)

© Club Romantic 1997-2004, Toate drepturile rezervate