Mortii sunt ai nostri!
Razboaiele sunt ale voastre!

Stiti si voi cum a inceput totul... Daca nu, am sa incerc sa va spun o poveste pe care probabil ca nu o cunosc foarte multi si ar trebui sa clarifice cumva ceea ce se intampla in Serbia si Kosovo – Metohija acum si ceea ce s-a petrecut in trecut.

Nu voi incerca sa iau partea nici uneia dintre parti, nici sa judec sau sa acuz pe cineva. Sunt vinovati in aceeasi masura. Am fost printre ei. AM VAZUT si SIMTIT mai mult decat ceea ce se prezinta la televizor.

Martie 1998 – forte militare sarbe descind in Prekaz, o localitate din centrul Kosovo/a. Facand uz de toate armele din dotare, inclusiv si tancuri, rad de pe suprafata pamantului casele in care locuiau membrii familiei Jeshari. Belgradul il considera pe capul familiei, Adem Jeshari, un radical si un terorist, un adevarat inamic al statului sarb.

Din punctul de vedere al statului sarb, ceea ce s-a intamplat a fost un fapt perfect normal. Persoana respectiva, ca de altfel si alti membri ai familiei, faceau parte din UCK – KLA: Kosovo Liberation Army. Dar uite ca ei nu aveau voie. Cum adica sa ii omoare pe membrii unei grupari care este considerata de statul sarb terorista? Cum? Marea Britanie ii omoara pe membrii I.R.A? Spania ii omoara pe mebrii E.T.A.? Israelul (cu sprijin american si englez) ii omoara pe mebrii Hamas sau O.P.E.? Nu! Cum sa-i omoare! Ii cearta si-i bat la fund cu discursuri despre pacea mondiala. Si oricum nu se poate face o comparatie, deoarece KLA e o armata de eliberare a unui stat iar restul sunt terorirstii.

Cine spune asta? Cine are DREPTUL de a judeca ce fac oamenii in in tara lor? Oare nord-irlandezii nu lupta pentru independenta? Dar iata ca englezii au dreptul de a-i impusca! Oare bascii nu vor tot independenta? Dara iata ca spaniolii ii pot califica drept teroristi si ii pot omora! Oare gruparile arabe HAMAS si O.P.E. (Organizatia pentru Eliberarea Palestinei) lupta pentru bani sau petrol? Pe pamantul lor? In COLONII israeliene?

Probabil ca ei au dreptate iar eu am innebunit!

Asadar... un adevarat masacru. Cu toata apartenenta acelei familii la KLA, au fost ucisi intr-o singura inteventie 53 (ati citit bine: cincizeci si trei) de membri ai familiei Jeshari.

Masacrul din Prekaz a fost ca un strigat de lupta ce a unit mai multe "bande" de tineri albanezi kosovari. Ei aveau sa fie cei care au pus bazele gruparii UCK-KLA. Acest fapt a provocat intr-un fel si schimbarea opiniei internationale asupra a ceea ce se intampla in Kosovo-Metohija. Puterea de a influenta opinia internationala era destul de bine cunoscuta de niste tineri de numai 18 ani, iar actiunile foarte bine puse la punct impotriva fortelor militare sarbe au uimt statul si guvernul sarb. Din pacate insa numai ei vedeau aceste actiuni. Orice crima comisa contra albanezilor kosovari era cumva transformata intr-o crima impotriva umanitatii. Sarbii deveneau brusc calaii Europei, chiar daca, uneori, cei care cadeau in bratele mortii erau oameni inarmati si murisera intr-un schimb de focuri. Tot atunci, Statele Unite ale Americii, care pana in martie 1998 considerau UCK-KLA o grupare incadrata intre cele “teroriste”, a acceptat brusc o "colaborare fructoasa” cu respectiva grupare paramilitara.

Un alt masacru, mult mai suspect de data aceasta, a avut loc in 1999 la Racak, unde au fost gasiti 45 de etnici albanezi morti. Toti cei decedati erau barbati. Si toti erau imbracati in haine de camuflaj sau salopete de aceeasi culoare. Aste amanunte insa au fost “uitate”. Si ca pe umarul stang al uniformelor erau cusute embleme - rosii cu un vultur negru cu doua capete. Au "omis" sa spuna si acest detaliu. Dar n-au uitat sa considere acest eveniment drept declaratie de razboi contra sarbilor. Ei erau acum “balaurul” Europei. Ceea ce incepuse in 1990 in Bosnia & Herzegovina si Croatia, trebuia dus la sfarsit...

Pentru a nu repeta greselile din anii `90, americanii in frunte cu secretarul de stat Madeleine Albright, au decis ca in Serbia nu mai era nevoie de o forta de pace apartinand Organizatiei Natiunilor Unite (ONU-UN) similara cu cea care reusise pana la urma atat de bine sa mentina pacea in Bosnia si Croatia: UN Protection Force – Unprofor. Nu! De data asta trebuia sa fie o forta NATO. De ce? Probabil pentru ca s-a presupus ca sarbii nu vor accepta asta si ca totul va degenera intr-un razboi.

“That meant the Serbs rejecting the plan and the Albanians accepting it “– Jamie Rubin Asistent Secretar de Stat USA.

Acum, odata “acceptat” planul si de restul tarilor europene, trebuia stabilit pe cine va “sustine” aceasta forta si pe cine va “pedepsi”. Din moment ce se stia ca sarbii nu vor fi de acord cu o forta NATO pe pamantul lor… imi puteti da voi raspunsul? Sunt sigur ca da!

"Negocierile" au durat cateva saptamani si intr-un final s-a ajuns la un rezultat: Statele Unite i-au convins pe albanezii sa accepte planul. Sarbii l-au respins! (ce intamplare) Asfel statele europene din NATO sau nu, s-au trezit in momentul in care au realizat ca forta pe care o vor exercita, se va indrepta impotriva unui stat european, national si independent dar si impotriva problemelor interne ale acestuia.

Jocul a inceput!

"In Kosovo - Metohija traiesc 1.8 milioane de albanezi kosovari, aproximativ 200 mii sarbi si inca 100 mii alte nationalitati (tigani, muntenegreni, turci, romani, greci).

Comunitatile sarbe sunt constituite in cateva enclave majore in partea centrala si de nord a regiunii iar peste 50.000 locuiesc in partea de nord a orasului Kosovska Mitrovica si in regiunea adiacenta Zvecan. Exista familii de sarbi si in restul regiunii. Familii de sarbi care traiesc asa de generatii. Cu vecini albanezi sau de alte nationalitati. De cand se stiu traiesc acolo. Acolo este tara lor, si a sarbilor si a albanezilor.

Kosova – acum considerata de albanezi numai a lor desi doar pe vremea Albaniei Mari a fost parte a statului si poporului albanez. Majoritatea populatiei pare sa le dea lor dreptate.
Kosovo-Metohija – acum revendicata de sarbi ca leaganul civilizatiei sarbe. Lacasele de cult par sa le dea lor dreptate. Kosovo, o regiune unde pana nu de mult traiau impreuna sarbi si albanezi. Si poate se mai certau si bateau dar traiau acolo, impreuna ."

Odata “jocul” inceput, reactiile au fost cele “impuse” si asteptate. Radicalii au “iesit la rampa”.

Slobodan Miosevic a inceput cea mai mare campanie de mutari de forte armate de la al doilea razboi mondial incoace. Armata sarba ocupa regiunea si pana ce primul bocanc al vreunui soldat NATO avea sa calce in regiune, aproximativ 850.000 de etnici albanezi aveau sa fuga sau sa fie deportati in Albania si Macedonia.

NATO era neputincioasa!

Dar cumva sarbii trebuiau acuzati si loviti. Cineva trebuia scos vinovat cu orice risc. Si acel vinovat nu trebuia sa fie albanez.

“There were a couple of times when I felt I just can`t do this anymore. We`re just not doing this right and I owe it to my people to stand up and say we`re just not doing this right!” a spus Generalul Michael Short, seful fortelor armate aeriene NATO din Kosova.

Permisiunea acestui militar, asa cum a fost ceruta de a cauta pentru atac puncte majore si strategice ale armatei sarbe, nu a fost acceptata de conducatorii acestui razboi. Astfel zeci de sate parasite au fost rase de pe suprafata pamantului de catre bombele coalitiei.

“ … on many days, he says, his pilots had to drop as many as half their bombs on dump sites, known to be empty and of no value. The general blames the politicians for allowing public opinion to dictate military startegy. He also blames the nature of NATO.”

Va mai amintiti de acea epurare etnica pe care tot ne aratau ei ca o fac sarbii? Iat-o ! zeci de sate (albaneze probabil, ei fiind majoritarii regiunii ) distruse de avioanele NATO si puse in spatele sarbilor. Au o scuza! Din avion nu se vede daca satul este albanez sau sarbesc, nu?!?

Era firesc sa fie pierderi unalitarele, ca in orice razboi, nu? Pai daca da, cum ar fi putut sarbii sa doboare renumitele avioane invizibile F-117? Mai mult decat simplu pentru cine stia atunci.

Cererile comandantilor de a distribui cu mare grija ordinele de razboi au fost incalcate si neonorate de americani care au lasat totul pe seama unui sistem informatizat: CHRONOS. Raportul unei comisii care investiga tot ce se intampla in acele zile, a scos la iveala ca acel supersecret sistem informatizat putea fi accesat de mai bine de 600 de persoane si ca o mare parte din misiunile de lupta ale fortelor NATO ajungeau la urechile comandantilor sarbi.

Greu de acceptat aceasta “neprofesionalitate” a americanilor nu?

Pe masura ce campania aeriana isi facea efectul anihiland Serbia, intrau in joc interesele economice. Nu trebuie sa va mai spun ce industrie dezvolta un razboi. Si astfel, la cererea guvernului britanic, in Mai 1999 Tony Blair si Robin Cook incearca sa-l convinga pe presedintele america Clinton ca este necesara trimiterea unei forte terestre in Kosovo/a, o forta care sa mentina “pacea” in regiune. Desi initial americanii n-au fost de acord, aderarea altor puteri la aceasta idee i-a convins.

Germania si Rusia, doua tari pe care Milosevici si guvernul sau se bazau, si cu care presedintele sarb discuta pe o linie telefonica directa, si-au amintit ca si ei au o industrie militara care trebuie sustinuta. Astfel, cei care ar fi trebuit sa sprijine un popor si nu un presedinte, ii “sugerasera” deja acestuia sa-si retraga trupele din Kosova/a.

La inceputul lunii iunie, pe cand oficialii Marti Ahtisaari si Viktor Chernomyrdin incercau sa-l convinga pe presedintele Milosevic sa opreasca razboiul, acesta era deja “convins”.

Zece zile mai tarziu, dupa intalnire, trupele NATO intrau in Kosovo/a cu consimtamantul presedintelui Milosevic.

Acesta a fost inceputul. Era “o paine de mancat acolo” si-au facut-o. Ei nu rateaza nici o ocazie. Rezultatul ?

- aproape 850.000 de refugiati albanezi;

- aproape 250.000 de refugiati sarbi;

- din aproape 1.000.000 de refugiati, 70 % au fost copii sub 18 ani

- din 12 Iunie 1999, ziua in care s-au terminat bombardamentele NATO, s-au inregistrat cu aproximatie, conform surselor UN, 793 de morti din care 630 sarbi, muntenegreni si tigani, iar 163 albanezi .

Pagubele materiale nu cred ca mai conteaza. Lucrurile cumva incepusera sa se indrepte spre o directie, spuneau oficialii. N-au mentionat insa directia.

Mereu trebuie sa existe un “tap ispasitor”. In martie 2004 s-a aprins iar focul in Kosovo/a. Se pare ca este nevoie de cineva care sa poarte vina tuturor celor intamplate. Odata ce au fost sarbii, hai sa fie din tot ei. Cu lacrimi in ochi, vad imaginile prezentate la televizor. Au trebuit omorati trei copii ca sa scoata din nou o parte vinovata. Cineva a ales ca mortii sa fie albanezi. Mai conta oare? Nu! N-ar fi contat nici daca ar fi fost sarbi, dar asa trebuie sa stie “opinia mondiala” nu? Vreti sa scoateti albanezii vinovati? Va spun eu si alti morti, dar nici ei nu sunt vinovati!

Cautati-i in alta parte.

Nu vreau sa ma erijez in avocatul sarbilor pentru ca am prieteni in Serbia si Kosovo/a din ambele nationalitati. Am petrecut acolo clipe superbe stand la terase si band o bere inconjurat fiind de sarbi si albanezi. Toti la aceeasi masa. Se poate. Acolo unde cuvantul “ametstecat” a capatat sensuri noi. In Kosovo/a, “amestecat” nu inseamna “impreuna”. Inseamna “aproape”, dar foarte clar delimitat. Insa se poate. Am vazut-o si eu in ochii copiilor. Ce au reusit insa sa faca “aparatorii pacii mondiale”? Pe langa cele de mai sus, va mai enumar cateva cifre pe care le-am aflat in perioada in care am vizitat acea regiune 2002 - 2003 :

- din aproape 250.000 de refugiati sarbi s-au mai intors la casele lor o foarte mica parte;

- in 2002 s-au inregistrat 70 de crime pe teritoriul regiunii, iar in 2003 s-au inregistrat 72 de crime. Desi majoritatea au fost considerate ca avand la baza motive etnice, NU A FOST FACUTA NICI O ARESTARE a presupusilor criminali a cetatenilor sarbi, agravand starea de tensiune care exista in randul sarbilor; ( ca exemplu alaturi de atrocitatile comise de sarbi inainte de interventia NATO din 1999, alatur acum si pe cele facute de albanezi dupa interventia NATO: 20 februarie 2004-Zlatomir Kostic si Milijana Markovic gasiti morti si cu sloganuri anti-sarbesti incrustate pe corp cu cutitul; 30 de sarbi gasiti morti in 1999 la Staro Gracko; 22 de sarbi ucisi in Lipljan; copii sarbi ucisi intr-o scoala in Gorazdevac; familia Stolic ucisa in casa personala din Obilic cu lovituri de cutit, printre membrii familiei era si un copil de un an, injunghiat in gat)

- minoritatea sarba a ajuns sa locuiasca in enclave pe langa taberele KFOR;

- in 2003 au fost raportate peste 3.600 persoane disparute, din care 75 % albanezi iar restul de 25 % alte nationalitati;

- Jovica Ivic in varsta de 18 ani din Caglavica a fost impuscat de trei ori in stomac dintr-o masina – 16 martie 2004

- trei copii de origine albaneza au murit innecati in raul Ibar, dupa ce au fost alergati de o banda de radicali sarbi in partea de Nord a orasului Kosovska Mitrovica;

- case ale sarbilor si un spital au fost arse din temelii in Kosovo Polje, alaturi de o multime de lacasuri de cult: biserici ortodoxe si moschei.

Exemplele pot continua si pot fi sustinute cu poze, dar nu asta este important. Important zic eu este ca... razboaiele sunt ale lor, insa mortii sunt ai nostri!

Sa fi castigat iar radicalii? Eu sper ca nu!

Odihneasca-se in pace martirii "razboaielor" purtate in Kosovo/a, Spania, Palestina, Irak…!

"There`s no heart like your own heart!"

21 Martie 2004 – zi de doliu national in Serbia.

Razvan Serban

© Club Romantic 1997-2004, Toate drepturile rezervate