O vara fierbinte

Jurnalul unui emigrant

Cetatea Rasnov

Ultimul dans

Mini reportaj

Ultimul dans

Cu totii avem pasiuni de care ne ocupam cu placere si care, de cele mai multe ori, nu cunosc limite. Asa se intampla si cu cei impatimiti de motociclism, care se intalnesc in fiecare weekend si cutreiera tara, in cautare de alti motociclisti la fel de pasionati. Binenteles asta fac cei care au timp si dispun de motociclete solide. In fiecare luna se organizeaza in diverse orase ale tarii intalniri care sa ii adune pe cei infectati cu acelasi ‘microb’ numit motocicleta.

Eu sunt unul din cei infectati si vreau sa va previn ca acesta boala se ia pe cale vizuala, adica este de ajuns sa fii foarte aproapiat de un motociclist ori sa fie in sfera ta de prieteni si te-a prins, esti deja infectat pe jumatate, iar daca faci greseala sa te urci vreodata in seaua unei motociclete esti infectat definitiv si nu vei mai scapa niciodata. Asa am patit eu si toti inaintasii mei. Howgh!

In aceasta vara, ca si in cele precedente, nu am avut timp sa ma duc la nici o intalnire din tara, insa m-am hotarat sa ma duc la intalnirea de la Snagov, fiind si foarte aproape, dar de asemenea stiind ca este ultima intalnire moto din an.

Am stabilit cu cativa prieteni sa facem impreuna acest drum. Dupa ce am pus la punct totul si am stabilit ora plecarii au sunat sa imi spuna ca nu mai pot sa vina. Ramas singur, nu mai eram nici eu asa convins ca vreau sa merg, mai ales ca era prima oara si nu aveam nici un chef sa ma duc singur.

Si totusi, ingerul pazitor al motociclistilor a facut in asa fel incat sa ma duc la intalnire, adica a facut-o pe sotia mea sa ma bata la cap sa ma duc, pana cand, fara nici un chef, mi-am facut bagajele m-am urcat pe vechiul meu MZ si am plecat spre Snagov fara sa ma grabesc.

Tocmai iesisem din Bucuresti, cand un zgomot teribil m-a facut sa ma uit mult inainte si in acea clipa, pe celalalt sens de mers au aparut sute de motociclete ce se indreptau in coloana spre Bucuresti. Era parada pe care, daca mai intarziam putin, o pierdeam..

Am intors si eu si am plecat dupa ei, incercand sa ii prind din urma, dar cu motocicleta mea din 1963 nu am avut nici o sansa. Dupa ce am strabatut tot orasul, de la fantana Miorita prin Piata Presei Libere, pana la Arcul de Triumf, iar de acolo pe Kiseleff si Calea Victoriei m-am oprit in fata Palatului Parlamentului cu zgomot si fum.

Dupa o scurta pauza, am plecat escortati de politie din nou spre Snagov, de data asta reusind sa ma tin si eu dupa ei, pana aproape de iesirea din Otopeni, unde batrana mea motocicleta a inceput sa dea semne de oboseala, in cele din urma oprindu-se si incapatanandu-se sa mai pornesca. Dupa ce am mesterit la ea cam trei sferturi de ora, am reusit sa o fac sa functioneze si am pornit din nou la drum cu toate ca motorul protesta si scotea zgomote ciudate.

In cele din urma am ajuns la Snagov, unde am platit o taxa de intrare destul de piperata – 150.000 de lei - neprimind in schimbul acestei sume decat o revista si un ecuson. Dezamagirea a fost cu atat mai mare cand am aflat ca la alte intalniri din tara, participantii au primit in schimbul taxei de intrare bonusuri constand in alimente.

Cand am ajuns la locul intalnirii, am constatat o lipsa totala de organizare, corturile fiind peste tot, iar motocicletele circulau pe oriunde, fiind un pericol pentru ceilati participanti. Nu am reusit sa ajung cu bine la un loc mai retras, ca motorul mi s-a oprit si mi-am dat sema ca nu are rost sa incerc sa il pornesc, asa ca am impins-o mai la o parte si am inceput sa caut un loc pentru cort.

Stand descumpanit intre doi copaci si nefiind inca sigur ca vreau sa raman, am observat ca doi tipi se uitau cu interes la motocicleta mea, iar in cele din urma s-au apropiat si intrebandu-ma daca sunt singur, m-au invitat la grupul lor care era foarte numeros. Am aflat de la ei ca sunt din Calarasi si ca sunt extrem de pasionati de motociclism. Gasca lor era destul de pestrita - pana si sotiile lor erau motocicliste.

Dupa ce am instalat cortul in interiorul cercului format din motocicletele lor destul de numeroase, pentru a fi protejat de haosul circulatiei din tabara, am plecat prin praful si fumul starnit de motoarele turate la maxim sa vad ce era de vazut. Concursurile erau destul de anemice cu tot efortul inutil depus de organizatori. Standurile sponsorilor erau destul de pustii, iar nemultumirea acestora se putea simti in blazarea cu care priveau la participantii ce se plimbau prin fata lor.

Un alt motiv de nemultumire venea dinspre standurile cu mici si bere, care erau numai doua, si faceau fata cu greu la numarul mare de oameni infometati si insetati.
Dupa ce am dat un tur, m-am intors la cort cu gandul sa incerc sa repornesc motorul si sa il pregatesc sa ma duca inapoi in Bucuresti, pentru ca a doua zi trebuia sa ma duc la serviciu.

Am demontat capacul de la platina cu care presupuneam ca am probleme si am privit lung si fara expresie nestiind de unde sa incep si unde sa termin. Cum stateam eu asa si ma prefaceam ca ma pricep, au venit cei doi tipi care ma invitasera in grupul lor si care se numeau Florin 1 si Florin 2 sa ma intrebe care sunt problemele. Dupa ce le-am explicat in foarte putine cuvinte ca motorul nu porneste, acestia s-au intors spre restul grupului spunandu-le ca am probleme si in cateva secunde, m-am trezit inconjurat de o gramada de persoane pe care nu le cunosteam si care nu numai ca isi dadeau cu parerea despre problema, dar mai si eliminau posibilele cauze ce puteau provoca defectiunea. Fara sa imi dau prea bine seama ce se intampla, m-am trezit cu aprinderea motocicletei demontata, cu fire care atarnau aiurea si bineinteles ca de data asta nu mai aveam nici o sansa sa o pornesc, iar noaptea se asternea cu repeziciune peste vacarmul ce parea sa nu inceteze nicio secunda.

Intunericul ce s-a lasat a facut imposibila reasamblarea motocicletei, drept urmare a fost lasata balta cu multe cuvinte de linistire la adresa mea, dar eu numai linistit nu eram, facandu-mi planuri de intoarcere in Bucuresti cu ajutorul prietenilor posesori de masini destul de mari pentru a putea transporta o motocicleta.

Am renuntat si eu in cele din urma si am pornit impreuna cu noii mei prieteni, ce tocmai imi distrusesera motocicleta, spre singurele surse de bere din acel loc si spre scena pe care concertele erau in toi.

Dupa un timp am revenit la corturi, unde am stat de vorba pana ce somnul, frigul si lipsa berii ce se terminase ne-au facut sa ne retragem. Dupa ce am constatat ca gasca de calaraseni nu poseda decat un cort destul de anemic tinand cont de numarul lor mare, iar frigul se lasa din ce in ce mai puternic, am facut din cortul meu un fel de hotel prin care s-au perindat pe rand foarte multi oameni.

Grija pentru plecarea mea de a doua zi m-a facut sa adorm destul de greu. Asigurarile celor doi Florini ca totul va fi bine nu imi dadeau prea mari sperante, dar am adormit in cele din urma. A doua zi am fost trezit de unul dintre Florini, care imi spunea cu multa satisfactie ca ceilalti membrii din gasca se plimba cu MZ-ul meu. Initial am crezut ca rad de mine, dar in clipa cand am iesit din cort am vazut cu ochii mei ca era adevarat. Intr-adevar motocicleta mea functiona. Nu stiu cand au reusit sa o repare si nu pot sa va descriu bucuria care mi-a umplut sufletul in acel moment. Iar dupa ce am multumit cum m-am priceput mai bine am strans repede cortul si restul bagajelor, iar cei doi Florini, impreuna cu sotia unuia din ei, au insistat sa ma insoteasca pana in Bucuresti pentru a fi siguri ca ajung cu bine. Si am ajuns. Asa s-a incheiat aventura mea la ultimul dans al anului motociclistic si chiar daca am fost dezamagit de organizarea si lipsurile existente la intalnire, castigul meu a fost enorm alaturi de noii mei prieteni. Intalnirea motociclistilor de la Snagov poate sa nu aiba nimic romantic in ea, pentru unii, dar prietenia legata acolo iti taie rasuflarea.

La cateva zile dupa intorcerea de la Snagov mi-a fost furata motocicleta, insa chiar daca am pierdut o motocicleta, cu ajutorul prietenilor mai vechi si al celor din Calarasi, mi-am facut alta, un K-175 din 1958, cu care mi-am continuat drumul nesfarsit pe sosele. Sper sa avem o iarna scurta si astept cu nerabdare noile aventuri de la anul.

Cosmin (Ozzy)

© Club Romantic 1997-2003, Toate drepturile rezervate