|
|
Nimic "Cum am vrea ca oamenii sa se comporte cu noi de
sarbatori? Oare cum? Si de ce sarbatori ? De ce? La
naiba... Spatiu liber, in fine punctat deh. Dar e sinonim cu sarbatoare; fie onomastica fie Craciun, fie orice. Adica gol... adica ce naiba sunt cuvintele astea? Ce reprezinta sufleteste? Imi aduc aminte de un sentiment avut candva intr-o plimbare la munte in miezul noptii pe 25. Atat de intuneric si ata de senin si casele cu luminitele aprinse... caldura... viatza... si eu afara, cald, in inghetzul de moarte. Si nu puteam simtii nimic din toata viata aceea. O parte din mine tanjea dupa toate acelea, dar o cealalta parte refuza cu indarjirea data de sentimentul esecului. NIMIC. Si iar Craciunul vine si voi fi inconjurat de oameni
care il simt. Iar eu voi sta sa intzeleg ce imi scapa
si ce am pierdut fata de cand eram ca ei, fata de
cand ma bucuram cand impodobeam bradul iar a doua zi
gaseam cadourile. Am uitat sau poate ingerii au plecat
lasand in urma lor raceala celorlalti. Si regret... dar Poate ca din noapte se va face si zi; o zi pe care o sa o vad si prin prisma sufletului nu doar a ochilor. Si nu este un tipat de ajutor; in nici un caz. Doar... Habar nu am I close subject end of story. Craciun fericit tuturor celor ce il simt in ei.
“In my heart I know I can let go. In the end I will find some peace inside. New wings are growing tonight.”
Sper ca aripile acestea sa fie negre ca sa se poata vedea in albul zapezii. Si asa poate lumea va sta la departare de
mine, se va feri poate sa intre in contact. Doar o
pata neagra de care e mai bine sa te feresti, sa o
indepartezi, sa o lasi in pace... Laurentiu Rusen (hohenstaufen) |
||
Editorial
