Mama, I’m coming Home…
No ca s-o dus si iarna. Incet, incet, caldura isi face loc prin spatiile inghetate ale memoriei si ne aduce aminte de faptul ca la vara vom pleca din nou de acasa, peste munti, peste mari si tari, peste… hmmm… sau ramanem acasa si visam ca plecam… Wherever I may roam (oriunde as vagabonda…).
Afara tunetele se fac auzite chiar undeva deasupra Divinului. Cerul plange cu lacrimi reci si repezi parca spunandu-ne in viteza ce aproape sunt iar temperaturile de zeci de grade Celsius. Dau drumul la mp3 – player (ce romantic era pe vremea bunicii cu patefoane la 78 de turatii si dat la manivela) si muzica se scurge incet cu inclinatii lascive catre timpanul meu: bum bum… tatatam…
Cum asculta mama mea muzica? Ce anume ii facea pe ea si pe tata sa danseze? Beatles erau la inceput, Hippy se dezlantuiau un pic mai tarzior si muzica trubadurilor castiga teren in defavoarea muzicii culte. Valsurile bunicii se pierd si mama danseaza pe rock’n’roll. Mama danseaza si mi-o imaginez copila rebela cu pletele in vant fugind de la scoala sau de la facultate si dand drumul la un aparat vechi de radio ce il mai am si acum, sovietic, acum il putem folosi si ca masa pentru doua persoane. Haraie si acum undeva la tzara atunci cand CD-playeru oboseste sa mai caute vreun post.
Muzica putina se asculta pe atunci. Dar parca toata era melodioasa. Am ascultat zilele trecute Frank Zappa… Cum oare puteau ai mei sa il asculte cu toata galagia aia de metale electrice zbarnaite? Acum ne amuzam ascultand Bobby Brown sau Elvis has just left the building… dar acum par melodie si culmea! – au totusi ceva text fata de ce sunt obligate sa asculte parintii copiilor mei – Sunt sexy si rea, Am prieteni si dusmani… Am pierdut ceva?
Revin
la bunica… pentru
mama ei Charleston-ul era un dans de dezmatati. Probabail nu ar mai fi
comentat nimic daca stia cum vor arata
dansurile house sau rock din 2004, la aproape 80 de ani de atunci. Frivolitatea
inca avea aspect de catelus tinut in lesa, frivolitatea acum ucide ghioceii.
Am dat Next de multe ori pe CD si nu am gasit ceva care sa imi anime
si sa imi umple deopotriva sufletul…
Muzica si arta eu cred ca trebuie sa evolueze, dar sa nu ne lasam dusi de val sis a spunem ca orice creatie este si arta. Arta trebuie sa transmita ceva. Trebuie sa insemne ceva intai pentru artist si apoi si pentru cel ce asculta/vede/observa. Daca spectatorii pleaca de la spectacol sin u au ramas cu nimic la care sa se gandeasca peste noapte inseamna ca totul se putea reduce la un joc de table in fata blocului. Sau a nu mai da din manivela patefonului… Scartaitul prelung al acului pe disc un fel de sunet… Transmitea ceva? Probabail. Pe atunci era scump sa faci muzica. Pe atunci era scump sa compui, sa interpretezi. Nu era simplu… Era greu de ajuns cu un scartait de darabana dincolo de coltul pietii. A aparut vinilul apoi… Bazat pe o inventie a lui Edison (si cand ne gandim ca primul mesaj al Bisericii a fost ca aceea este vocea Diavolului). Si cei bogati, si tinerii la moda au ascultat vocea trubadurilor la distanta… A aparut radio-ul. Alt mesaj la nasterea lui: O voce care se adreseaza nimanui nu reprezinta un success commercial. Deci aceasta inventie este inutila…
Si pe rand acest
secol ne-a adus magnetofonul , caseta, televiziunea, televizorul color,
VH-ul, CD-ul, DVD-ul, MP3-ul si alte o multime de gadgeturi ce ne permit
sa dam dedicatii peste dedicatii. Cum se distra mama mea totusi? Cum
se distrau cele pe care le iubim?
Vine primavara si nu stiu cum era primavara atunci... Voi stiti? Eu sunt convins ca erau primaveri frumoase. Truli, Truli… Lalele, lalele…. Dar acum am obosit. Ma uit in jur si nimic nu mi este parca la fel ca inainte. Omul se departeaza de divina natura, isi uita rolul sau si ii elimina pe ceilalti. Ne indepartam de cei dragi, timpul se face din ce in ce mai scurt si te inchizi in Castelul tau de Fildes. Si realizezi ca vine vara si te gandesti la concedii… Parca de aici plecasem, nu? Dar cred ca am uitat ceva cu adevarat. Primavara este un anotimp al renasterii. Semintele incoltesc, copacii infrunzesc si pomii infloresc… Natura se deschide din nou catre viata. Am uitat ceva? Iarasi uitam de noi. Ne cultivam niste floricele, cumparam niste ghiocei si ne bucuram… Am uitat ceva din nou?
Am uitat-o pe mama de care vorbeam! Am uitat sa ii aducem un pic de muzica in viata. Muzica de care are nevoie suntem noi… sa ne vada dimprejur, sa isi dea seama ca nu e singura. Mama Natura are nevoie de noi, dar si mama noastra si mai mult. Poate le mai facem cunostiinta. Parintii nostri nu stiu cand au mai avut ultima oara timp sa iasa la iarba verde… Poate nu e cazul, dar exista intotdeauna un parc pe aproape. Sau un loc verde. Sau macar pe strazile acestea pe care soarele isi face loc cu greu. La fel ca si in sufletele noastre. Haideti sa deschidem larg ferestrele. Sa aducem mamelor si dragelor noastre prietene, sotii, iubite muzica si trilul pasarilor cantate de inima noastra! Si alaturi putem pune si o dedicatie…
Mama, I’m coming home… (Mama, ma intorc acasa... – Ozzy Osbourne )
Bogdan Bocsan (Dark)
© Club Romantic 1997-2004, Toate
drepturile rezervate