|
|
O virtute secreta O virtute asemenea voiosiei este de obicei neglijata si expediata in registrul insusirilor minore. Vazuta doar in sinonimia rusinoasa cu veselia si buna dispozitie, ea e considerata lipsita de o reala anvergura morala. Cu un pic de bunavointa o putem insa reabilita profitind de tainica fagaduinta pe care duhul limbii i-a incredintat-o si pe care ne-o poate darui daca nu ne inchidem sufletul la sugestiile ei. Asa cum ne sugereaza etimologia, voiosia este atributul celui ce isi manifesta voia , al celui plin de buna vointa, caci voios e format la fel ca marinimos, milos, omenos. Voios putea fi prea bine sinonim cu voluntar, volnic, voinic, toate derivate cu acelasi aer de familiaritate volitiva care le indreptateste sa poarte amprenta expresa a vointei ca putere, indrazneala si libertate. Inexistenta reala - aparent ciudata,accidentala in fond – a acestei sinonimii ramine totusi providentiala si pilduitoare. Specializindu-se, voiosia pierde sansa sinonimiei cu voluntarismul, volnicia si voinicia, cistigind-o pe aceea cu voia buna si vioiciunea. E o fericita intimplare a limbii care poate feri voia, atribut funciar al omului, de maladiile si ratacirile excesului: incapatinarea si ambitia voluntarismului, arbitrariul si silnicia volniciei, orbirea si bravura voiniciei. Astfel, voia buna nu este, asa cum se crede pripit si usuratec, doar zurbagie buna dispozitie, amuzament gratuit, distractie suficienta, ci cu adevarat voia cea buna , autentica, nefalsificata, grava si responsabila. Voia care stie sa fie bunavoinata si vioiciune, care face efortul de a se armoniza cu voia lucrurilor, de a cadea la invoiala cu firea lor pentru a se mentine in voia ei, pentru a-si pastra voiosia. Vioiciunea sugereaza efervescenta spirituala, vitalitatea voiei, caci ea este voie buna doar fiind activa, vivace, insufletita, agera si isteata, plina de neastimpar cautator. Voia buna este bintuita de un nestavilit elan imaginativ, capabil sa izvorasca mereu alte proiecte ce insufletesc viata, care perpetueaza angajarea existentiala. Voia buna, voioasa, e treaza, desteapta, vie, nu incremeneste intr-un singur proiect amenintat todeauna de isteria ambitiei sau de esecul irecuperabil, de renuntarea patimasa sau de deprimarea imbecila, de incapatinare sau de prostie. Inainte de a fi cazut in vinovata uitare camuflata de obscura sentinta: "Cunoaste-te pe tine insuti", se spune ca pe orice pelerin sosit la Delfi ca sa-si afle soarta il intimpina, scris cu litere de-o schioapa pe frontonul templului, indemnul de o lapidara si onesta limpezime al asumarii destinale: "Voie buna tie, omule". Cetinidezada |
||
Editorial
