|
|
De vorba cu Tristan despre... Andreea: In primul rand, explica-mi in cateva cuvinte, de ce ti-ai ales nick-ul poetului Tristan Tzara? Andrei: Accidental. Cautam un nick si mi-a venit in minte o poezie care se termina cu "si ingenunchem la mormantul aceluiasi Tristan". Hotmail-ul nu mi l-a acceptat doar in cinci caracter si mi-am amintit de Dl Tzara :).
Andreea: O poezie, un vers anume care ti-a ramas aproape de suflet ? Andrei: Da... Insa nu stiu a cui era. Doar versul de mai sus. Am o colectie de poezii foarte serioasa, din corespondetele din adolescenta si cineva mi-a trimis-o dar fara sa mentioneze autorul.
Andreea: Imi amintesc ca a fost o vreme cand scriai pe liste clublui jurnale de calatorie. Erau inspirate chiar din locurile vizitate? Andrei: Cu exceptia unui singur eseu, care nu a fost despre calatorii, tot ce am scris se refera la experiente personale.
Andreea: Calatoresti mult? Care a fost locul vizitat care te-a impresionat cel mai mult? Andrei: Incerc sa fac cel putin o iesire exotica pe an si daca se poate sa combin iesirele de afaceri cu ceva cultura drumetii etc. Taj Mahal-ul m-a urmarit din copilarie. Vizita lui a fost intr-adevar realizarea unui vis.
Andreea: Sa inteleg atunci ca Taj Mahal a te-a impresionat cel mai mult? Andrei: Genul acesta de comparatie mi-e greu s-o vizualizez. Sunt mare iubitor al naturii deci prefer salbaticia. Oricum la capitolul arhitectura nu am vazut ceva mai perfect decat Taj-ul. E ca intr-o poveste de dragoste care se poate atinge, simti, maingaia. Piatra tace dar te face sa traiesti enorm puterea acelei legaturi care a determinat metamorfozarea ei in sentimente.
Andreea: Vorbeai despre sentimente, despre dragoste. Spune-mi, cum ai defini dragostea? De fapt, ai putea sa o definesti? Andrei: Mai exista vreun alt motor social care se compara cu nevoie emotionale? Nu cred ca e definibila. Orice definitie limiteaza deci implicit...
Andreea: De cate ori in viata crezi ca poate sa iubeasca o persoana? Exista o limita? Andrei: Nu cred ca iubim simetric, nu cred ca vom iubi vreodata la fel. Pentru un barbat fiecare femeie e o lume aparte, o descoperire, un univers prin care se orieteaza cu ajutorul unor indicatii aproximative si plin de surprize placute sau neplacute. Ma refeream la universul feminin evident. Dar e valabil si invers. Tocmai scriam despre diferentele de perceptie dintre sexe in ceea ce priveste dragostea. Barbatii o accepta intr-un mod diferit fata de femei. Temporalitatea are o alta dimensiune.
Andreea: Iubire egal suferinta sau Iubire egal fericire? Andrei: Pentru mine fericire. Cred ca depinde foarte mult de tipologia personalitatii. Noi, care suntem mai extrovertiti suntem prin natura lucrurilor mai oprimisti deci privim partea plina a paharului.
Andreea: Privind in urma, regreti ceva anume? Andrei: Ca nu ma pot clona si sa traiesc parale diferite vieti. In rest putine lucruri.
Andreea: Revenind la dragoste/iubire. Crezi ca oamenii au o capacitate limitata de a iubi? Si ce anume ne opreste in a iubi cu tot sufletul, cu toata fiinta? Andrei: Da. Constrangerile ni le facem singuri. Teoretic posibil dar practic? Stii care e diferenta dintre teoretic si practic? Pentru mine e important si realizabilul. Deci teretic daca iubesti cu toata fiinta si nu materializezi iubirea intr-o relatie cu toate acareturile aferente e un exercitiu intelectualo-emotional care face si ferbra musculara la mana (if you know what I mean):)) Desigur ca putem iubi cu toata fiinta. Intrebarea care ramane deschisa este si ce facem mai departe?
Andreea: Si... ce facem? Andrei: Am avut norocul sa o intalesc, s-o recunosc si sa traiesc cu ea ceva deosebit. Cred ca cel mai simplu test de rezistenta ca sa spun asa, sunt cateva intrebari care intr-o foram sau alta ni le adresam singuri. Imi pot imagina sa imbatranesc cu persoana asta? Sau cum va fi relatia asta in 5 sau 10 ani. Va ramane aceasta persoana un fan fidel dupa ce-mi va cunoaste slabiciunile?
Andreea: Crezi ca pasiunea, atractia, posesivitatea sunt atribute ale iubirii? Si daca nu, ce sunt ele de fapt? Andrei: Viabilitatea temporara a unei relatii se simte relativ devreme. Dar au roluri diferite in puncte diferite pe curma evolutiva. La inceput sunt importante, aproape de neinlocuit, apoi sunt completate prin aparitia altor trasaturi precum loialitate, noblete, respect, incredere, etc. Sa spun ce sunt ele? Cred ca sunt diferite esente sufletesti care au rolul sa atzatze un foc launtric care sa garanteze supravietuirea unui jaratic la care sa ne putem incalzi a la long. Secretul e sa nu arzi totul imediat si sa gasesti mereu pretiozitati sufletesti care sa aduca noutati in focul tau/vostru/nostru lautric.
Va urma. |
||
Editorial
