Sibiul, oras laic si de cult.
Aparitia Sibiului ca asezare este datorata colonistilor germani din secolul al XII-lea, cand un grup de 500 de familii s-au stabilit in aceasta zona cunoscuta la acea vreme sub numele de Cybinium sau Hermansdorf.
La 60 de metri de ulita pe care s-au asezat colonistii, acestia au construit o biserica de lemn (sfarsitul secolul al XIII-lea) si un cimitir, in anul 1292 infiintand aici cel dintai spital al localitatii. De la inceputul secolul al XII-lea dateaza si alte doua biserici din municipiul Sibiu, anume cele din cartierele Turnisor si Gusterita, cartiere care la acea vreme erau sate distincte. Acestea alaturi de biserica cetatii sunt unela dintre cele mai vechi biserici construite in Romania, care inca se pastreaza.
Inainte de invazia tatara (1241) a inceput constructia unei bazilici in stil romanic (in centrul vechi al Sibiului) ulterior, intre 1320 si 1520, pe locul acesteia fiind ridicata actuala catedrala din Piata Huet. Cele patru turnulete din colturile turnului mare indica faptul ca localitatea detinea dreptul de a da centinte capitale (jus gladii) fiindui recunoscut in anul 1366 statutul de oras.
La inceputul secolului al XIII-lea a fost construita Manastirea Dominicanilor cu hramul Sfanta Cruce (in actuala Piata a Garii), mutata in 1474 in locul in care se afla in prezent biserica Ursulinelor. Mai exista o manastire franciscana, situata la intersectia strazilor 9 Mai si Constitutiei, precum si una a clariselor (corespondentul feminin al ordinului franciscanilor pe strada Selarilor (azi pe acel loc se afla biserica franciscana). Alaturi de ordinele calugaresti mai sus amintite au existat si fraternitati laice, fiecare breasla constituindu-si si propria comunitate bisericeasca cu proprii sfinti protectori si altare speciale in bisericile din oras.
Viata culturala a avut o dezvoltare deosebita, negustorii si studentii mentinand contacte culturale cu spatiul german, astfel aparand in Sibiu editii germane ale Bibliei.
In anul 1543 Sibiul adera in totalitate la Reforma luterana, bunurile manastirilor fiind vandute, iar fraternitatile desfiintate; sub conducerea primarului Peter Haller si a preotului Matthias Ramser (care a purtat corespondente cu Marti Luther).
Dupa ce autoritatile politice au incheiat procesu de instituire a luteranismului, s-au straduit sa reformeze si viata credinciosilor. Astfel populatia era obligata sa respecte un mod de viata evanghelic, in cinste si cu respectare virtutilor (cu sprijinul Bisericii). Participarea la slujbe devine o indatorire cetateneasca (si aceasta traditie s-a pastrat pana in sec al XIX lea). Cei care refuzau sa participe la slujbe erau inhamati in jug si purtati pe strazile orasului, ori inchisi intr-o cusca de fier situata in Piata Mare. Cei care injurau, care se bateau pe strada sau umblau beti, primeau lovituri de bici sau de lopata in executii publice.
Intre secolele XVI-XVII, Sibiul a fost un oras traditionalist si inchis, organele administrative sasesti au interzis dreptul la proprietate in orasele lor persoanelor ce nu erau de etnie germana, singura confesiune recunoscuta in Sibiu fiind cea evanghelic-luterana, celelalte culte neavand dreptul de a-si construi lacase de cult in incinta cetatii.
Prima exceptie apare in secolul XVII, cand datorita presiunii de a desface marfuri pe piata transilvana, ce o aveau tot mai multi negustori greci si aromani, principii le acorda dreptul de a infiinta prima companie comerciala in Sibiu iar Magistratul le pemite in anul 1699 construirea primei bisericii capela ortodoxa din cetate intr-o casa particulara pe strada Tribunei.
In ciuda exclusivismului sasilor, in Sibiu erau prezenti si romani, astfel, un mitropolit din Targoviste a trimis la sfarsitul sec. al XV-lea un preot ortodox, iar in cancelaria magistratului sibian exista o sectie romaneasca, unul dintre conducatorii acesteia tiparind in anul 1544 cu sprijinul primariei, cea dintai carte romaneasca, un Catehism.
Totusi cei mai multi romani traiau in suburbiile orasului, fiind arendasi ai proprietarilor patriciatului sibian. Astfel biserica romanilor (construita prin 1631) s-a aflat in afara zidurilor cetatii, necunoscandu-se locul exact. Dupa 1700 ea a devenit biserica unita, ortodocsii fiind nevoiti sa celebreze cultul in case particulare, pana in anul 1761 cand autoritatile au recunoscut legalitatea Bisericii Ortodoxe.
Cucerirea Transilvaniei de habsburgi, a fost privita de catre sasi cu teama, intemeiata de altfel dupa 1700 au inceput presiunile contrareformei. Prin ordinul autoritatilor militare mai multe biserici au fost predate catolicilor, in vechea manastire a clariselor au fost fost adusi calugarii franciscani, iar in cea dominicana calugaritele ursuline.
In anul 1728 pe latura de nord a Pietei Mari au fost ridicate biserica catolica si un seminar iezuit, iar locuitorilor sasi li s-a poruncit sa cinsteasca sarbatorile si procesiunile catolice iar in Magistratul Orasenesc au fost introdusi si catolici.
Datorita inversunarii cu care enclava germana din Transilvania a continuat sa fie protestanta, curtea din Viena a colonizat aici populatia austriaca protestanta, periculoasa pentru imperiu dar care nu putea fi neglijata ca si platitoare de impozite.
Putinii romani din zona nu aveau nici biserica, iar primului episcop ortodox din Ardeal numit dupa 1700 nu i s-a permis sa locuiasca langa Sibiu acesta stabilindu-si resedinta in satul Rasinari.
Greco-catolicilor li s-a permis construirea in anul 1778 unei biserici. Reformatii, in mare parte nobili unguri si membrii ai Guberniului ardelean au cerut magistratului, in anul 1735, dreptul de a-si zidi o biserica, raspunsul fiind insa negativ.
Anul 1781 este anul in care Iosif al II lea a emis "Rescriptul asupra concivialitatii" abrogand dreptul exclusiv de proprietate a cetatenilor sasi. Astfel nobilii maghiari au putut cumpara case in Sibiu si mai tarziu s-a permis construirea unei biserici terminata in anul 1786, si a unei case parohiale. Romanii au putut cumpara case iar intre anii 1789 si 1791 au fost ridicate doua biserici ortodoe. Totusi cererea din 1785 a episcopului ortoo de a-si cumpara casa in Sibiu a fost refuzata, astfel fiind fortat sa inchirieze casa.
Doar dupa 1820 episcopul ortodox Vasile Moga, dupa multe greutati a reusit sa cumpere o casa in Sibiu, unde si-a stabilit resedinta si a infiintat un seminar. Andrei Saguna, recunoscut ca mitropolit ortodox in anul 1864, le-a mutat mai apoi vis-a-vis de biserica greceasca pe locul careia in anul 1906 a fost inaugurata actuala catedrala ortodoxa.
Dar la acea vreme Sibiul era deja un oras modern, in care toti locuiitorii se puteau bucura de libertati cetatenesti. Astfel au luat fiinta si Bisericile neoprotestante. Etnicii germani veniti la sfarsitul secolului al XIX-lea de la Bucuresti au organiat prima comunitate baptista.
Biserica crestina dupa Evanghelie a luat fiinta in 1910, iar in 1924 a fost cumparata o casa unde se intalnesc si in prezent membrii acestei comunitati. Biserica adventista de ziua a 7-a a aparut in Sibiu dupa 1913 datorita unor studenti convertiti la aceasta credinta in Germania, casa adunarii fiind cumparata in anul 1925.
Dupa 1945, partidul comunist a supus bisericile unui control sever din partea statului, Biserica Unita fiind interzisa. Biserica Evanghelica din Transilvania desi a ramas singura organizatie bisericeasca din rasaritul europei, a avut mult de suferit. Multi sasi au fost deportati in URSS in anul 1945 fiind obligati sa presteze munca fortata in lagare pana in anul 1952.
Totusi hotaratoare pentru situatia in care se afla in prezent aceasta biserica a fost emigrarea sasilor in Germania, mai ales dupa 1990. Ca urmare in prezent Sibiul este un oras majoritar Roman - Ortodox. In pofida acestor schimbari, miscarea ecumenica a cunoscut o importanta dezvoltare dupa anul 1990. Apropierea dintre cladirile asa-numitelor biserici istorice (ortodoxa, greco - catolica, romano - catolica, evanghelica si reformata), in zona Mitropolie - piata Mare - Piata Huet - Magheru oferind o imagine asupra ideii actuale de vecinatate. Este de sperat ca acest acumenism din principalele lacasuri de cult din orasul de Sus sa se reverse si asupra intregului oras.
Miahai Carare (Legardere)
© Club Romantic 1997-2004, Toate
drepturile rezervate