Colindul romanticilor
Pe Laurentiu l-am cunoscut pe chat. Discutam
despre apropierea sarbatorilor si despre mersul la colindat, alaturi
de prietenii mei din Clubul Romantic. Laurentiu m-a apelat pe privat
si mi-a cerut mai multe amanunte. Eram destul de reticenta si l-am descusut
un pic. Mi-a povestit ca lucreaza la o firma cu capital mixt (romanesc
si strain), care face aparatura medicala pentru copii. Mi-a mai povestit
ca in acel an, mai precis in 2001, partea straina dorea sa organizeze
la Spitalul de copii “Grigore Alexandrescu” un pom de iarna,
cu Mos Craciun si cadouri. M-a intrebat, mai mult in gluma, daca grupul
de colindatori romantici doresc sa-l insoteasca pe Mosu’. Am vorbit
cu ceilalti din grup si am fost de acord.
Nu gasesc cuvintele potrivite
pentru a exprima bucuria si uimirea acelor copii, insotiti de mame, asistente,
medici, atunci cand l-au vazut pe Mosu’ si
mai ales cand “craciunitele” si-au inceput repertoriul. Dupa
primele 2 colinde, Mosu’ a inceput sa imparta copiilor cadouri. Cea
mai curajoasa a fost o fetita, care a venit hotarata sa-i spuna Mosului
o poezie. Dupa ea, au urmat ceilalti copii aflati in sala de festivitati
a Spitalului. 
Unul dintre medici ne-a spus ca nu toti copiii internati au putut sa vina in sala, pentru ca, din nefericire, erau imobilizati in patuturi, in saloane. Drept urmare, Mosul si craciunitele au plecat “in cautarea” lor. Mosul a impartit cadouri micutilor bolnaviori, care incercau sa zambeasca… Acel zambet spunea mai mult decat toate cuvintele din lume… La fel “vorbeau” si lacrimile din ochii mamelor atunci cand Mosul daruia o punguta copilasilor lor… Pe tot parcursul “calatoriei” prin spital, craciunitele au colindat… Au fost si momente cand li s-au alaturat la cantat si asistente, medici sau mame. Acea zi petrecuta acolo cu greu poate fi uitata… si sunt convinsa ca am reusit, macar pentru o clipa, sa facem uitata suferinta acelor copii care au ajuns acolo fara voia lor…
Livia Popa (heidi)
© Club Romantic 1997-2003, Toate
drepturile rezervate