Inconstienti, purtam in
suflete bucuria primaverii, desi la propriu vorbind, ea se incapataneaza sa
nu-si faca inca simtita prezenta in jurul nostru. Atunci, de unde atata bucurie?
Probabil ca ea este justificata doar prin faptul ca simtim nevoia de a avea
dreptul la un nou inceput, la o alta "inmugurire". Si pornim iarasi la drum.
Unii dintre noi vom strabate carari necunoscute iar pentru acest lucru avem
nevoie de curaj si speranta in mai bine. Va fi greu, insa suntem datori fata de
noi insine in primul rand, sa incercam. Actiunile noastre de acum vor avea cu
siguranta urmari intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Depinde insa
de fiecare ce-si doreste sa culeaga dupa un timp.
Eu inca mai cred ca
bunatatea si respectul fata de ceilalti sunt cheile care pot deschide o multime
de porti, incepand fireste, cu portile inimilor. Iar daca reusim sa ajungem in
sufletul unui om, atunci cu siguranta vom culege cele mai pretioase roade:
Prietenia, Iubirea si Fericirea, fara de care in inimile noastre ar fi vesnic
iarna.
Este inca frig iar cerul
plumburiu si apasator abia lasa sa se intrevada o raza de soare... Insa, suntem
fericiti, pentru ca nu mai este mult pana cand in sufletele noastre se va face,
in sfarsit, primavara!