logo clubromantic
Login:
Parola:
Inscriere | Parola uitata
Home / Forum / Salonul rosu / Iubirea

Iubirea

(http://www.clubromantic.ro/17047)rss

unde este?


Recomanda topicul pe Facebook
Adauga comentariu

dragaicalilith 2011-02-10 19:37:10

userThumb
Braila, Romania
Membru din: 2002
Postari: 112
Mesageria telefonului mi-e plina de zeci de sms-uri care contin cuvintele "te iubesc", "esti totul pentru mine", "esti femeia vietii mele"… iar in colturile casei zac, ratacite, alte zeci de biletele continand aceleasi cuvinte, scrise de cel pe care eu il iubesc. Vaza cea rosie din fata calculatorului este "inflorita" cu trei trandafiri rosii, superbi, acest fermecator-desuet cod declarativ al  iubirii…


Ce sa mai spun de  acele "te iubesc" care-mi sunt daruite, rostit, aproape cotidian ?

Si cu toate acestea, ma simt infometata de iubire, pustiita de iubire, frustrata de iubire…  Darurile invelite  in cuvinte de iubire, cad, golite de sens si de continut, in prapastia nevoii de a ma simti iubita, prapastie care parca se largeste continuu si ma istovesc in stradanii inutile, risipite prin prea multe nopti si zile, de a pricepe ce naiba se-ntampla, caci  eu stiam de prea mult timp incoace ca daca ti se da iubire, nu poti fi altfel decat implinit…

Si stand eu cu privirea ratacita in haul ce se casca-n inima mea, m-am intrebat: "Doamne, cum de nu ma simt iubita, cand, uite, ce de daruri de iubire imi spune el ca imi arunca-n cale?"

Si imi raspund asa: ma simt iubita cand sunt ascultata, cand sunt lasata sa fiu eu, eu cea adevarata, cand nu sunt criticata, judecata, cand sunt crezuta, cand  nu sunt obligata sa-mi pun masti, cand sunt iertata, cand sunt sprijinita, macar cu-o vorba de incurajare in ce vreau sa fac, cand sunt imbratisata chiar si cand sunt trista ori nervoasa, cand sunt respectata in ceea ce aleg,  cand simt o mana-intense catre mine atunci cand imi este foarte greu, cand sunt privita cu bunavointa chiar si cand gresesc… Ma simt iubita cand primesc in dar tandrete si nu doar dorinta, cand primesc incurajare si nu doar sfaturi adesea inutile, de falsa ajutorare, cand primesc, pe cat posibil ceea ce cer cand am o trebuinta, in locul unor daruri a caror greutate o port adesea mai mult ca pe o siluinta…

Ma simt iubita cand pot fi lasata sa iubesc asa cum  stiu eu si cum pot eu iubi:  in felul meu…

Iubirea e o muzica universala, a carei partitura o descifram si o cantam  in maniera cu totul personala. Este o limba pe care o codam si-o decodam  in felul propriu… Iar ca sa  putem impartasi in doi aceeasi muzica si sa putem vorbi aceeasi limba a iubirii, avem nevoie sa ne daruim "cheia" catre  felul in care fiecare dintre noi iubim si ne simtim iubiti…

Altminteri, nici un dictionar din lumea asta definind mai simplu sau mai somptuos iubirea nu va putea sa ne ajute sa despachetam si sa primim Iubirea pe care celalalt ne-o daruieste in limbi care ne sunt straine si necunoscute.

Acum, prapastia nevoii mele de-a ma simti iubita este la fel de-adanca si de goala, dar totul capata acum un inteles, chiar daca intelesul nu e colorat in roz… 


Privesc cei rosii trandafiri in vaza de pe masa si ii admir- sunt flori frumoase. El ma iubeste-n felul lui, frumos si plini de spini- ca trandafirii…  Si eu il iubesc pe el, in felul meu, desi nu-i simt iubirea…  

Tu cum iubesti? Si cum te simti iubit, iubita?

Fa-ti un cadou. Fa-i un cadou. Traduceti impreuna cum va impartasiti iubirea, daca ea este-n fiecare. Si daca nu e un limbaj comun, creeati-l….  In clipa asta nici eu nu stiu cum… Dar sper sa aflu, inainte ca ea sa plece dintre noi, din neputinta de-a fi impartasita  si hranita de fiecare-n parte, pentru Amandoi…

Articol scris de Clara Toma
sursa: http://aimee.ro/Dezvoltare-personala/Relatii/a-fi-iubit-a-te-simti-iubita-a-fi-iubita-a-te-simti-iubit.html

 

Trimite pe Y!

Pagini: 11
go-first go-previous 4 5 6 7 8 9 10 go-next go-last
Comentarii: 110
ultimul comentariu
downjos

dragaicalilith
Despre relatii ( 2011-11-18 21:18:55) uptop
userphoto
Braila, Romania
Membru din: 2002
Postari: 112

Este probabil ca in marea lor majoritate aspectele atinse in continuare sa se intersecteze cu banalul dar imi asum riscul, in ideea ca modul meu de a pune problema ar putea trezi viziuni acolo unde alte abordari au esuat.

In relationare ca domeniu prioritar de interes … mi s-a cristalizat certitudinea ca … toate problemele omenirii au la baza proasta relationare …  determinata de:

  • spaima teribila si neconstientizata de ceea ce ne diferentiaza sau credem ca ne diferentiaza ce ne face sa ne simtim amenintati si nesiguri
  • implicarea noastra in relatii pentru castigurile care le presupune
  • grija patologica pentru imaginea pe care ne-o dorim, pentru MASCA pe care am ales-o sa ne reprezinte in lipsa sentimentului de sens interior de apartenenta la existenta.

Toate astea ne incarca cu o precautie paralizanta in exprimare si o atentie neobosita  in cenzurarea adevaratelor noastre  sentimente …  sub nobilul pretext al evitarii tensiunilor si pastrarii unei armonii superficiale in care  nimeni nu crede cu adevarat.

Evident ca reprimarea nu a fost si  nu va fi niciodata o solutie la probleme, ci numai un mod de amplificare a lor … fapt ce ne aduce mai devreme sau mai tarziu in situatia ca … tot ce trebuia sa fie un gest firesc de exprimare la un moment dat cand se cerea exprimat … sa devina un gest distrugator incarcat de ura mai tarziu.

Noi pur si simplu am ajuns sa nu mai putem asculta calmi si relaxati opinii sau convingeri opuse celor care le impartasim. Ne simtim visceral agresati de simple cuvinte, deoarece ne-am construit identitatea din cuvinte.

Practic noi nu mai avem notiunea de a intra in relatii pentru a oferi ceva … de dragul celeilalte persoane … intram in relatii pentru un schimb din care trebuie sa iesim mai castigati decat celalalt … pt a scapa de  insuportabila eticheta de fraier cu care ne definim imediat ce am iesit cu egoul sifonat  dintr o relatie.

Dovedim astfel ca habar nu avem cine suntem si de ce traim dincolo de ceea ce credem ca pierdem sau castigam si dincolo de ceea ce ne spune mintea noastra despre noi insine.

Aceste interese relationale  … oricat de nobile sau echitabile  ar fi sau ar putea parea … se lovesc de o problema imposibil de evitat sau ignorat…

…si anume:

* Ca actionand in acest fel … ajungem inevitabil sa acceptam si sa simtim … ca …dincolo de interesul care-l putem reprezenta pentru cel cu care relationam … nu insemnam absolut nimic pentru ceilalti …sau insemnam ceva numai in masura in care oferim ce se astepta de la noi.

Si noi am ajuns sa credem profund o astfel de aberatie: cand nu mai suntem profitabili devenim dispensabili. (In fapt viata va dovedi fara exceptie ca nu ne putem lipsi de nimeni fara sa platim un pret crunt.)

Vedem asta peste tot in jurul nostru cand … relatiile se incheie … si fiecare-si da arama pe fata. Vedem in general 2 straini in cel mai bun caz, dusmani fara mila de obicei , care si scot la suprafata imediat ce nu mai exita  vreo posibilitate de a profita de celalat … adevarata identitate si sentimentele reale.

Este evidenta incarcatura negativa enorma … acumulata in lunga perioada in care au fost reprimate … mascate, neexprimate.

Si astfel suspiciunea si precautia dospeste sub aparenta armonie din majoritatea relatiilor acolo unde ea nu este deja declarata, caz evident mai fericit si mai sanatos.

Noi suntem fundamental setati din copilarie de parinti inconstienti … ca pana nu ne dovedim utilitatea … trebuie sa tacem din gura si sa acceptam toate prostiile lor sau ale celor care, vezi doamne, au facut ceva. Asta ne inchide gura unora, ne inadapteaza social pe altii,  dar majoritatii ne dezvolta abilitatea de a profita de parinti, frati, parteneri, prieteni, apropiati, sefi, colegi etc.

Culmea inconstientei este ca desi stim la modul evident ca asa suntem si noi … ne miram si ne simtim nedreptatiti cand suntem tratati exact la fel cum tratam si noi pe ceilalti.

Si asta devine singura noastra experienta si realitate in relatii… neincrederea, profitul pe de-o parte si ipocrizia fata de noi insine pe de alta.

Din acest moment trebuie sa ne cenzuram orice exprimare in functie de cum ar putea fi interpretat si implicit cum ne poate afecta interesele relationale.

Nu mai conteaza ce simtim cu adevarat .. conteaza numai cum pare ceea ce facem sau exprimam. Am decuplat astfel exprimarea si credintele noastre de la ceea ce simte fiinta noastra interioara, sufletul

Ne scapa insa faptul ca odata rupti de sufletul nostru  … am denaturant si distorsionat perceptia corecta a vietii  si implicit toate deciziile sunt fundamentate pe baze gresite.

Este imposibila o decizie inteleapta si castigatoare pe termen lung din perspectivele ce le poate accesa o fiinta scindata interior sau rupta de sensibilitatea sau perceptiile sufletului.

Practic pt ca nu ne putem accepta diferentele am ajuns:

  • sa nu mai avem ocazia sa vedem ca aceste diferente ne sunt extreme de utile
  • sa ne folosim cat se poate de perfid unii de altii
  • si sa ne tratam cu o neincredere patologica … cu care ne mindrim … ca fiind un atribut de maturitate, putere, abilitate. Am vazut o gramada de oameni care declara cu o mindrie evidenta si afisata  …ca ei nu au incredere in nimeni.

Am uitat ca  putem avea incredere, zambi, asculta si simti bine alaturi ce cei care simt altfel sau au convingeri opuse alor noastre.

In definitiv viata care curge in noi este esenta si legatura noastra.

Orice altceva este nerelevant.

Pentru ca ne-am prostituat sufletul … astupindu-i gura de dragul unor interese/castiguri  iluzorii, care nu se concretizeaza niciodata pe termen lung … ne trezim brusc in chinurile unui mediu interior incapabil sa mai simta increderea si sensul existential absolut necesar sanatatii pshihice.

Ne simtim atacati de orice parere contrara exprimata , de siguranta altora … fara sa luam in calcul ca esenta noastra sta in … magia inepuizabila a procesului interior de a fi … nu de ceeace exprimam si cum o facem la un moment dat.

Relatiile au devenit dificile si pentru ca le-am incarcat de angajamente , promisiuni smulse sau  obtinute usor, asteptari spuse ori ba, subiecte tabu …. concretizate toate  intr-o presiune … care incet dar sigur erodeaza bucuria de a fi cu cineva  si care oricat le am imbraca cu justificari care suna bine … ascund numai confuzia in care train, slabiciunile, neincrederea in noi si in toti cei cu care relationam .

Evidenta neincredere in noi, sentimentul de inferioritate, declanseaza imediat ca forma de supracompensare nevoia de a ne simti si mai ales parea superiori in speranta ca nu va vedea nimeni nesiguranta si slabiciunile noastre.

Insa ceea ce se vrea a fi ambalajul care ascunde, devine ceea ce le evidentiaza.

Orice metoda mai la indemina putem gasi in inconstienta noastra  decat a ne identifica cu niste valori care ne ofera un superficial sentiment de maretie …. si a judeca pe toti ceilalti de pe soclul extrem de fragil pe care ne am instalat.

Miscarea aceasta inconstienta  ne duce imediat in cea mai distructiva situatie interioara posibila.

Pentru ca pretentiile de superioritate in baza carora judecam pe toti … ne pun in situatia in care … singura solutie ramine ipocrizia interioara si fragmentarea propriei fiinte … pentru ca absolut tot ce judecam la ceilalti gasim amplificat pina la cote monstuoase in noi.

Si cu cat vedem mai clar in noi tot ce condamnam in gura mare la ceilati suntem nevoiti sa ne mintim  tot mai consitent sau sa cadem in vinovatii care ne distrug

Si astfel punem o sclipitoare eticheta pe care scrie frumos IUBIRE sau MORALITATE … pe un pachet care contine pretentii de atentie sau fidelitate , gelozie , asteptari, teama de singuratate, frica de invalidare, confuzie, naivitate etc si care distruge sigur si rapid orice relatie.

Solutia este la indemina si presupune in primul rand un pas deosebit de dificil, si anume sa acceptam ca majoritatea valorilor nostre sunt doar un ambalaj atractiv pentru tot rahatul nostru interior, frici, nesiguranta, instalate adanc in ADN-ul nostru psihic.

Odata facut gestul de mai sus in baza unei intuitii sau viziuni, deschise de anumite situati din viata, de sinceritatea dezarmanta a vreunui cunoscut sau pur si simplu de lectura articolului meu, mergand pe firul atitudinilor si comportamentelor noastre ajungem in situatia in care trebuie sa stam si sa ne infruntam frica de a fi parasiti/ de a pierde /de a ne face de rusine / de ras.

Intilnirea cu realitatea noastra interioara este crunta … pentru ca se releva constiintei noastre tot ce am vrea sa ascundem cu orice pret, iar mecanismele fricii sunt atat de functionale incat primul impuls inconstient este acela ca … ar fi bine sa ne intoacem de unde am pornit.

Solutia este sa intuiesti ca dificultatea aceasta ascunde libertatea noastra si intrarea in alta dimensiune a existentei iar intorcerea este doar o solutie temporara pina cand existenta ne va aduce in acelasi punct dar cu o presiune semnificativ mai consistenta.

Acesta intelegere va intari aspiratia noastra … va deschide noi perceptii din care vor aparea solutii pentru debarasarea de atasamente.

Suntem in punctul in care ne antrenam fiinta sa renunte la atasamente si implicit la pretentiile si fricile din spatele lor.

Evident acest demers de interior este puternic si evident sustinut de existenta care ofera inspiratia, situatiile si puterea necesara evolutiei.

Odata rupte atasamentele, optiunile si perspectivele se largesc enorm.

Procesul nu este de moment este mai degraba un gest permanent de atentie pentru a evita instalarea lor.

Dar pe masura ce fiinta se elibereaza de atasamente, debarasata fiind de un balastru imens acceseaza tot mai usor noi dimensiuni spirituale … care integreaza si sacralizeaza toate aspectele vietii.

De aici miresmele libertatii devin atat de atragatoare incat cale de intoarcere nu mai este.

De asemenea puterea devine semnificativa dar paradoxul este ca nu-ti mai este necesara deoarece perfectiunea intregii existente face inutila utilizarea ei.


Sursa:http://www.fiiconstient.ro/blog/?p=313

believenoneofus
Re:Redeschiderea-ostilitatilor ( 2011-11-19 08:23:35) uptop
userphoto
Brasov, Romania
Membru din: 2004
Postari: 99
Mai intii remarc ca, in ostilitatile proaspat redeschise, sint avantajate doamnele si domnii care pot da citate, de preferinta din Cartarescu, apoi ca Vasile (pe care tocmai am ratat sa-l felicit de ziua lui.... a propos, LA MULTI ANI, VASILE!!!) se razboieste nu cu o practica impotriva naturii, dar in avantajul seductiei, ci cu un atribut al lumii moderne care, inca de pe la Baudelaire, este tributar machiajului si arunca in fundal ce-i natural, adica lumea asa cum a lasat-o Dumnezeu. Ca argument, as intari invitatia facuta de Aiko, ba chiar as adauga si alte destinatii, ca de pilda Viena...

Cu o sabie foarte mica, mai degraba un accesoriu pentru cuticule,
Larisa
optimus_sum
sfarsit nesfarsit... imposibilul posibil ( 2011-11-20 21:37:29) uptop
nophoto Să fiu sus și fantomatic într-un colț al camerei tale. Să te privesc cum îți smulgi șuvițele cu pumnii. Cum iți dai părul peste cap. Cum te chinui, te ghemuiești în patul gol. Cum strângi din tample și nu înțelegi de ce dorești atât de mult. Înebunești de durere și îți chinui mintea nestatornică. Îți simți inima în valuri de căldură și tremuri. Strângi palmele tremurânde între genunchi și îți strivești degetele ce urlă să-mi atingă buzele. Te înconvoi, te încordezi și simți că nu e de ajuns. Se rupe ceva în tine și vrei să te rupi - să uiți.
Te destinzi brusc și rămâi întinsă cu privirea pierdută în tavan. Este de-ajuns. Aștepti cuminte liniștea pieptului. Ai obosit. E prea mult. Lași capul și privirea să cadă într-o parte.
Ai nevoie să-ti dovedești existența și sprijini brațul pe frunte. Cu cealaltă mână strângi ușor perna de satin alb, agățându-te de realitate.
Dar gandul nu-ți ascultă pulsul obosit și nici perna și nici brațul. Nimic nu te ține, nimic nu te ajută. Nu poți controla nimic. Innebunesti. Ești din ce în ce mai ușoară. Nu mai simți nimic. Plutești îmbătată de dor și dorință. Corpul-ți rămâne inert în lipsa mângâierilor.Te-am trezit înăuntru. Te arunci în gol și nu mai ești puternică. Nu vrei să cazi în picioare așa cum faci de fiecare dată. Vrei să pici în haul unde te voi prinde sau te voi ridica rănită.
    Cât de tare ți-e dor, iubito? ...

Mara
Re:sfarsit-nesfarsit...-imposibilul-posibil ( 2011-11-20 21:47:35) uptop
nophoto Rani, adanci rani care nu se vor inchide poate niciodata. si da, haul exista si golul din jur e mai prezent ca oricand.
optimus_sum
parafrazând pe Cartarescu ( 2011-11-20 21:55:23) uptop
nophoto Iubesc femeile.
Și nu pentru că "au sâni rotunzi, sau trup delicat. Nici că poartă chiloți cu floricele, sau conduc prudent în trafic, nu-ți pun măna pe fund decât în filme, nu se masturbează sau beau procării ca Martini Orange...." cum simpatic spune dl. Mircea Cărtărescu.

Nu!
Iubesc femeile pentru că nu sunt ideale ci firești.

Pentru că dacă suntem răi scot tot ce-i mai bun din noi. Pentru că dacă suntem urâți ne fac sa ne simțim frumoși. Pentru că dacă suntem disperați ne redau încrederea. Pentru că dacă suntem lipsiți de putere, se supun și ne fac să ne simțitm puternici. Pentru că de fiecare dată când le uitam, ne amintesc că avem nevoie de ele. Pentru că știu că le iubim atunci când noi nu știm. Pentru că ne lasă să le iubim doar cu trupul sau doar cu sufletul. Pentru că adoră sa le iubim trup și suflet și ne iubesc când o facem.

Iubesc femeile pentru că sunt egoist. Iubesc femeile pentru că sunt barbat. Iubesc femeile pentru că sunt femei.
aiko
Re:Redeschiderea-ostilitatilor ( 2011-11-21 19:34:57) uptop
userphoto
Rotterdam, Olanda
Membru din: 2001
Postari: 180
Stii...Eu mananc destul de picant...Dar inca ma mai bucur de un Cabernet de dragasani sau poate un Saint Emillion Grand Cru in ciuda distrugerilor cauzate de picanterii...

Q.E.D. !
Remarca ta sustine intocmai ce ziceam eu, si anume ca daca iti educi papilele sa suporte gusturi intense (nu doar picant), nu mai simti decat gusturile foarte intense, restul se pierd in anonimitate.
Taman pentru ca mananci picant "te bucuri inca" de vinuri cu un caracter atat de puternic. In curand singurul vin de care o sa te mai poti "bucura" va fi cel mai teapan vin din gama Chateauneuf du Pape. Acela din care o persoana cu papilele intacte ia o sorbitura si are instantaneu senzatia ca cineva a dat cu el/ea de toti peretii. Nu mentionez care, astept sa ne spui tu :-)

Dupa etapa asta poti trece pur si simplu la vinurile de masa. Vor avea un gust la fel de placut, dar la un pret mult mai mic = avantajul principal al decimarii papilelor gustative ;-)


Cu sabie.


P.S. Ca sa raman in topic, il invit pe Hohe sa extrapoleze replica mea de aici la discutia despre machiaj si densitatea mastii feminine.
vasile
false iubiri cu oameni falsi ( 2011-11-21 19:41:36) uptop
nophoto
Galati, Romania
Membru din: 2008
Postari: 129
""nenea Bertzi descrie cu mandrie filosofica cum a plans o viata intreaga tanti dupa el si cum a ignorat-o el pentru ca iarba din curtea vecinului era mai verde. In concluzie, partea cu justitia divina nu e deloc neglijabila.""

""Prietenii mei romani de gen masculin care au venit pana acum in vizita la mine s-au plans, fara exceptie, de lipsa de culoare artificiala de pe buzele, pleoapele, genele, unghiile olandezelor, de lipsa tocurilor si a hainelor stramte, a sutienelor cu nr mai mici sau tapetate cu bureti, a decolteelor pudrate, a mijlocelelor incorsetate,a buclelor si suvitelor coafate si vopsite.""

""Barbatii romani nu pot concepe viata fara artificialisme, le solicita si le cauta pentru ca naturaletea nu ii atrage.""

""Aceasta masca nu este deloc menita sa atraga in mod direct atentia unui barbat anume, ci sa semnalizeze ca se doresc observate (de persoana potrivita) si sunt dispuse sa primeasca atentie (daca domnul este pe masura asteptarilor); cu alte cuvinte ca barbatul de langa ea, sau care si-ar dori sa fie langa ea, risca sa aiba concurenta daca nu se straduieste suficient.""

     Din citatele semnate de Aiko se vede principiul de baza al reactiunii sexului frumos in functie de perceptia lui de catre colectivul masculin. Daca "barbatii romani" sunt impresionati la stimulii artificiali, evele romance nu precupetesc nici un efort in a impinge zilnic frontierele
makeup-ului in detrimentul normalitatii.
     Aceasta "descoperire" vine sa dea apa la moara reprezentantelor feminine ce de dragul unei replici noi in repertoriu vor declara in mod absolut categoric ca sunt victimile gusturilor desantate ale barbatilor!

    Asa ca daca altadata ma infiora uimirea la vederea unei astfel de papusi portelanata, acum nici macar nu-i satisfac dorinta de a o privi. Din acest punct de vedere, m-as putea declara ...olandez.


   Daca as fi analist economic as putea spune probabil ca cu cat este mai precara situatia economica a unei societati cu atat este mai pregnanta dorinta femeilor de a se superaccesoriza. Nu vorbesc despre modelele sociale in care traditionalismul inca guverneaza relatiile interumane. Pentru ce se superaccesoriseaza damele? Pentru ca aceasta le-ar putea "califica" mai bine in pescuirea unor sponsori, in obtinerea mai usoara a unor privilegii mai mult sau mai putin profesionale.
Cat va dura aceasta "cursa a inarmarilor"?!  Atat timp cat le va trebui "exponentilor" masculini ai societatii sa evolueze de la reactia surasului cu subinteles la pufnirea in ras.

   Cat despre piesa lui Ducu... despre ce justitie poate fi vorba daca iubirea nu exista atunci cand nu e?!  ...adica cand e absenta. Textierul si-a imaginat o poveste care sa poata fi cantata. Pentru ca aceasta poveste trebuie sa fie lirica, iubirea celor doi este in contratimp. Atata tot si nu e loc de filozofie.

cu o floare la rever,
v.

Modificat de: vasile (2011-11-21 20:33:10)
ina_noileanu
Re:false-iubiri-cu-oameni-falsi ( 2011-11-21 20:28:50) uptop
userphoto
Bucuresti, Romania
Membru din: 2008
Postari: 94

Un raspuns multiplu, ca sa simplificam citirea.

optimus_sum

"Cat de tare ti-e dor, iubito?..."

"Iubesc femeile pentru că sunt egoist. Iubesc femeile pentru că sunt barbat. Iubesc femeile pentru că sunt femei. "

Te intreb: Le iubesti la gramada sau pe rand?


Mara

"Rani, adanci rani care nu se vor inchide poate niciodata. si da, haul exista si golul din jur e mai prezent ca oricand."

Mara, eu zic sa nu il mai bocesti pe cel ce a plecat din viata ta. Trezeste-te! Lumea nu a inceput si nu s-a terminat cu el. Exista, mereu exista un barbat care merita osteneala de a-ti sterge lacrima,  si nu uita : "Soarele rasare mereu", depinde numai de tine daca vrei sa vezi.... sau nu.

Aiko

Cu sau fara sabie, papila gustativa te va intreba mereu daca gustul iute sau dulce amarui este mai bun decat cel din cea de a patra sticluta.  :)

Vasile

Copilele din ziua de azi nu fac altceva decat sa se raporteze la modelele induse. Acum 15 ani era la moda papusa Barbie. Blonda, supla (anorexica i-as spune) Acum o zaresti in carne si oase pe micile ecrane. Sa nu uitam ca modelul repetitiv prinde la adolescentii care nu mai au modele si repere viabile.

O Monica dusa la rang de doamna, o Bianca ce nu mai are nimic natural. Tot ce vedem pe ecran este opera catorva operatii succesive de implant, acid hialuronic si am auzit ca si-a scos chiar si un rand de coaste pentru a avea un mijloc nefiresc de subtire).

Un pic trista... ma intreb daca dincolo de masti mai exista sinceritate si prietenie adevarata.

Ina

optimus_sum
Re:false-iubiri-cu-oameni-falsi ( 2011-11-21 20:35:14) uptop
nophoto Ina draga, tu cand iubesti frunzele ruginii ale toamnei, le iubesti pe rand sau la gramada ?
Sau pur si simplu le iubesti, pentru bucuria pe care ti-o aduc sufletului si ochiului?
A nu se confunda cu iubitul femeilor cu DRAGOSTEA pentru o femeie. Ca vad ca se interpreteaza...


vasile
Ratarea zilei :) ( 2011-11-22 08:21:50) uptop
nophoto
Galati, Romania
Membru din: 2008
Postari: 129
"am ratat sa-l felicit de ziua lui..."

  multumesc tuturor pentru urari!


 nu este cine stie ce ratare!
orice-ar fi, orice s-ar intampla, "ziua mea" este sarbatorita cum se cuvine de toata lumea.
...prin post si rugaciune!
...doar este prima zi de post din postul Craciunului!

cu o floare,
sarbatoritul.

Modificat de: vasile (2011-11-22 08:22:20)
Pagini: 11
go-first go-previous 4 5 6 7 8 9 10 go-next go-last
Comentarii: 110
ultimul comentariu
uptop

Adauga comentariu

Copyright Horia Moga 1998-2017, Toate Drepturile Rezervate
itcnet
Forum Iasi | Prieteni, videoclipuri | Horia Moga foto&blog