logo clubromantic
Login:
Parola:
Inscriere | Parola uitata
Home / Forum / Salonul violet / Legea intregului

Legea intregului

(http://www.clubromantic.ro/15510)rss

Toti oamenii si toate fiintele sunt Una, unite intru Divinitate. (Carmen Harra)


Recomanda topicul pe Facebook
Adauga comentariu

alsacia75 2009-08-19 14:15:45

userThumb
Bucuresti, Romania
Membru din: 2004
Postari: 235
Pentru ca in topicul anterior "intregul" este abordat printr-o prisma romantica, analizat ca armonie de cuplu, reiau aici ideea de "intreg" pe mai multe niveluri, derivate unul din celalalt ca urmare a implinirii treptate si a constientizarii caracterului unitar al universului.

Citez din cartea "Cele 11 principii eterne", semnata de Carmen Harra.
"Corpurile noastre de energie luminoasa - sau sufletele - sunt unite cu toate celelalte: copacii, pietrele, iazurile si muntii, in grila de energie numita Divinitate. Pentru ca suntem conectati, ne influentam continuu unii pe altii, precum si lumea din jurul nostru. Fiecare actiune pe care o facem ii afectaza pe ceilalti, in aceeasi masura in care ne afecteaza si pe noi. Ideea ca putem sa facem ce vrem si sa traim cum ne place, fara sa cream niciun fel de consecinte pentru noi si pentru ceilalti, provine din perceptia falsa ca suntem fiinte separate. Este adevarat ca, la nivel fizic, voi si cu mine nu putem sa ocupam acelasi spatiu si ca avem corpuri diferite. Dar, in taramul Divinitatii - care incalca regulile timpului si spatiului - individualitatea este o iluzie.
(...) Chiar si daca vedem semne ale legaturii noastre cu altii si ale influentei noastre asupra altora, ego-ul le va da la o parte, ca nefiind foarte importante. Starea noastra de separare pare atat de reala, incat credem in mod eronat ca este singura realitate, in loc sa credem ca este doar realitatea pe care o percepe ego-ul.
Esentialmente, trecem cu totii prin aceleasi experiente de viata: nasterea, adolescenta... imbatranirea si moartea. (...) Avem chiar si ganduri asemanatoare. Cu toate acestea, tindem sa ne concentram pe diferentele dintre noi, si nu pe asemanari. Cream separari intre oameni, pentru a servi nevoilor ego-ului, care vrea sa se vada pe sine ca fiind unic, special si extrem de important. Ego-ului ii este frica de ce se va intampla daca ne identificam ca fiind una cu intreaga creatie, in loc sa ne identificam doar ca indivizi separati. Acesta este aspectul constientei noastre care isi are radacinile in cea mai primitiva parte a creierului - creirul limbic, care s-a dezvoltat pentru a ne asigura, inainte de toate, supravietuirea ca fiinte fizice. Partea mai evoluat a creierului - si anume, neocortexul - este cea care recunoaste ca scurta noastra existenta individuala pe aceasta planeta nu reprezinta cine suntem noi cu adevarat si nu este la fel de importanta ca si existenta noastra ca o parte mica, dar esentiala, din toata creatia."
Trimite pe Y!

Pagini: 7
1 2 3 4 5 6 7 go-next go-last
Comentarii: 68
ultimul comentariu
downjos

silviucostea
Un fel placut de a vedea viata... ( 2009-08-20 12:29:39) uptop
userphoto
Larnaca, Cipru
Membru din: 2009
Postari: 23
...si, as putea subscrie mai sus, intr-o oarecare masura. In interiorul meu insa, tind spre o vedre mai "stiintifica", ca sa-i spun asa, asupra vietii, o realitate mai apropiata de fizica cuantica decat de esoteric. Cu toate ca ambele sunt la fel de misterioase - si poate chiar se va dovedi ca sunt una si acelasi lucru. Cred ca suntem privilegiatii care tocmai traim clipe marete pentru omenire; constat, pe an ce trece dezvaluiri surprinzatoare in stiinta (in special in stiinta moleculara), si am convingerea ca ceva se pune la cale. Prea insisitent se pregatesc anumite cai,  si se ofera publicului o groaza de informatii care in urma cu 20 de ani erau de domeniul "top secret". Dar sa nu deviez de la subiect. Draga Alsacia, eu nu cred ca intregul este primordial, noi suntem "intregi" din clipa in care ne nastem (relativa si "nasterea" asta...), acest EU este indivizibil, si deci cat se poate de intreg. Problema este la multi dintre noi ca nu privim in interior, pentru a ne cunoaste, pentru constientiza acest intreg. In general, omul are tendinta de a privi spre exterior: vezi stiinta. Inca de la inceputuri s-a "privit" la stele cu instrumente rudimentare, care s-au dezvoltat in timp, pana am ajuns la Hubble si telescoape cu infrarosii, si nu se termina aici; Insa, fizica cuantica a inceput sa fie studiata de-abia la inceputul secolului XX si reprezinta si in ziua de azi un mare mister.  Am trimis sonde pana mai departe de Marte, insa in centrul pamantului nu am reusit sa trimitem niciuna. Iata inca o dovada ca omul a fost intotdeauna mai interesat de "curtea vecinului" decat de propria curte, si iata si de ce ne cunoastem atat de putin. Si tocmai de aceea consider ca persoanele esoterice, spirituale, sunt mai intelepte, isi cunosc mult mai bine profunzimile, iar acest INTREG primordial le este mult mai bine conturat, deoarece cauta in permanenta sa priveasca in interior. Citatul oferit de Alsacia este chiar aceasta idee esoterica de intreg primordial, pe care il inteleg, sunt de acord cu el, insa nu pot crede in el tocmai pentru ca NU sunt o persoana esoterica, spirituala. Cu toate ca in EGO-ul meu personal cred cu tarie, insa, nu neg vehement aceasta legatura primordiala, si non-credinta mea nu este 100%. La urma urmei, ma repet, fizica cuantica ne da peste cap toate socotelile de pana acum. Haosul particulelor, care sfideaza orice lege a fizicii, s-a dovedit a fi totusi un haos foarte aranjat, cateodata fotonii (de exemplu) dand dovada de inteligenta. Nu mai retin de unde am luat ideea de infinit FINIT, teorie care poate fi si demonstrata foarte simplu, prin prisma cuanticii. Sa zicem ca universul nostru este finit, si ca un telescop ultra-performant in viitor i-ar gasi limita. Atunci, infinitatea universului ar continua in INTERIOR, deoarece cu cat evolueaza tehnica, cu atat se pot diviza particulele mai mult, si se deschide o vedere mult mai larga in "interior". E interesant cum aceasta teorie ne-ar da capacitati infinite, noua, ca persoane. Astfel, devenim "nesfarsiti", un fel de mini-zei, cum dealtfel sustine si teoria enuntata mai sus de Alsacia. Diferenta fiind prisma prin care vezi lucrurile: spiritual sau stiintific, insa rezultatul este acelasi. In concluzie, este foarte bine sa ne recunoastem INTREGUL si sa incercam sa-l intelegem in permanenta; deoarece nu exista jumatati de masura. Avem totul in noi, ramane doar vointa de a dezvolta mereu altceva, si nu concentrarea intr-o singura directie, in detrimentul altora. Astfel, vom fi mai intelegatori, mai buni, mai intelepti, mai PLINI, si, ca sa inchei mai romantic, vom iubi mai mult.
Cu drag, Silviu
alsacia75
Re:Un-fel-placut-de-a-vedea-viata... ( 2009-08-20 17:52:32) uptop
userphoto
Bucuresti, Romania
Membru din: 2004
Postari: 235
Am mai scris aici despre o carte care pe mine m-a uimit prin asocierile realizate   - "Universe in a Single Atom", autor Dalai Lama (  www.clubromantic.ro/articole/Literatura/Universe-in-a-single-atom-13584/s-1/p-1 ) . M-a uimit, in primul rand, faptul ca un om atat de mistic ca Dalai Lama are o cultura enorma ce include studiul fizicii cuantice, al matematicilor si al altor "exactitati" foarte straine mie :) Apoi m-a uimit concluzia lui  - ca abordarile aparent antagonice (mistic si stiintific)  converg fain-frumusel catre aceeasi Unitate/Intreg, intr-un mod complementar indiscutabil. "Partea" si "Intregul" au aceleasi caracteristici, iar modificarile structurale le afecteaza reciproc, indiferent de directie.
De aici deriva, de fapt, importanta intelegerii sau a simplei acceptari a Legii Intregului: ce fac eu afecteaza Intregul; Intregul (sau alterarea lui) ma afecteaza si pe mine. Daca omenirea va tine cont mai mult de relationarea asta, vom fi toti in castig. La nivel micro - daca eu trag o petrecere cu muzica la megafon, nu mai doarme nimeni in cartier. La nivel macro - poluarea nonsalanta ne distruge planeta si noi ramanem fara resurse...

Si, da, perfect de acord cu tine: orice cunoastere incepe din interior. E o poarta catre infinit.

Modificat de: alsacia75 (2009-08-20 18:05:28)
cuore
Granitele Intregului ( 2009-08-21 02:07:17) uptop
nophoto Mie mi-a placut cu vorbeste Ken Wilber despre Intreg in cartea sa "Fara granite". Mare parte din ideile ce urmeaza sunt extrase din cartea lui. Stiu ca nu au cum sa aiba impactul pe care il au atunci cand sunt prezentate detaliat si argumentat pe mai multe pagini, chiar capitole, insa poate cuiva i se vor parea interesante, ii vor starni interesul intr-o directie de care poate nu avea habar. Deci:

Noi cream toate granitele, universul fiind de fapt un continuum unitar. Pentru a ne orienta mai bine impartim totul in grupuri de obiecte, clase, etc. si ne folosim de diferente pentru a identifica. Astfel incat tot acest continuum devine fragmentat in bucatele din ce in ce mai mici, asemenea caroiajului unei harti, cu linii inexistente, imaginare, doar cu rol orientativ.

Problema este ca uitam intotdeauna ca este o harta si ajungem sa credem in individualitatea acelor patratele, ca si cum ar fi delimitate de santuri reale.

Dar fiecare linie de demarcatie trasata inseamna aparitia unui nou conflict, fiindca suntem tentati sa punem intotdeauna in opozitie cele doua teritorii: lumina este perceputa ca opusul intunericului, inaltul ca opusul scundului, caldura ca fiind opusul frigului etc. De fapt intre cele doua extremitati se intinde o plaja larga de variatii fine. Linia de demarcatie este trasata si ea extrem de arbitrar, fiindca nu exista nicaieri un "salt", un prag la care sa poti spune ca se termina ceva si incepe altceva. Intre cele doua teritorii nu exista de fapt o opozitie ci o continuare.

De asemenea se uita ca liniile de demarcatie unesc, de fapt, mai mult decat separa. Josul nu ar exista fara sus, notiunea de cald ar fi lipsita de sens daca nu ar exista ceva rece. Lumina unei stele pe cer nu s-ar vedea fara intunericul ce o inconjoara, iar intunericul ar fi un cuvant fara un corespondent in realitate daca totul ar fi intunecat. Ele nu sunt opuse ci sunt strans legate intr-un singur fragment de realitate. Sunt lipite de fortele cele mai puternice ce exista in lumea asta, cu totul imposibil de separat.

Insa, in decursul intregii sale istorii, omul a incercat intodeauna sa aleaga o jumatate, buna, si sa arunce cealalta jumatate, rea. A alergat mereu spre lumina si a fugit intotdeauna de intuneric, dar intunericul s-a tinut mereu lipit de el. Oricat de civilizata si de buna a incercat sa devina omenirea, partea ei negata a continuat sa se manifeste, mereu insensibila la eforturile de separare. Ba devenind chiar mai "rea", alungata fiind de "bine".

E ceva asemanator cu un caine ce fuge dupa propria-i coada. Sau cu cineva care, oricat ar alerga spre stanga, nu va reusi sa ajunga niciodata la stanga ci mereu va vedea disperat ca mai exista inca si o parte dreapta.

+++++++++++++

Granita individualitatii propriei persoane este la fel de arbitrar trasata. La cea mai superficiala incercare de identificare a propriului Eu, consideram ca traim in interiorul corpului, ca intre limitele delimitate de piele este ceea ce numim Eu, iar ce e in afara e altceva. Apoi, daca mai stam putin pe ganduri spunem ca de fapt "corpul este al meu" si nu "corpul sunt eu", este doar vasul ce transporta adevaratul Eu. Prin urmare ridicam gardul cu care ne-am inconjurat Eu-l si-l mutam mai in interior si spunem ca "eu sunt mintea mea", "spiritul meu", "sufletul meu", fiecare dupa cum ii cade bine. Dupa o alta perioada de timp insa ne surprindem ganduri nepotrivite, sentimente de care ne este rusine, sau pofte nedemne. Si mai mutam putin gardul. Iar mintea, sufletul, spiritul il impartim cu sarma ghimpata in parte luminoasa, unde sta Eu-l multumit intins la soare si parte intunecata, care stie "Necuratu" ce o fi, dar cu siguranta ca nu sunt eu.

Insa granitele noi trasate, cu generozite, inseamna de fapt aparitia de noi conflicte. Partea luminoasa va incerca mereu sa distruga partea nedorita, intunecata, va incerca mereu sa ingroape cadavrul in gradina. Dar, spre propria-i disperare, acestuia nu-i place acolo si se incapataneaza sa apara iar si iar in sufragerie, deseori chiar cand avem musari.

Negand-ne jumatate din creierul, jumatate din suflet, din spirit, iar senzatiile corpului aproape in intregime, e ceva de asteptat sa esuam mereu. E ca si cum ai conduce o masina dar ai refuza sa privesti la indicatoarele de bord sau in oglinzi. Poate ca am avea totusi sanse sa inaintam asa, orbeste, daca ne-am hotara sa pornim totusi cu toata masina la drum. Dar nu, nu pornim in ruptul capului pana cand celalata jumate a masinii nu "coboara".

Un om "intreg", in viziunea domnului Ken Wilber si a multor altora, trebuie sa incerce sa vindece toate aceste rupturi, separari, delimitari, sa-si reconsidere granitele intre care-si intinde Identitatea, si sa nu uite nici de "neamurile mai sarace". Iar asta se face prin constientizare, acceptare, iertare, dragoste.

Pana aici cred ca totul e ok si pararea mea e ca majoritatea oamenilor se pricep instinctiv, fara sa-si dea seama prea bine ce fac, sa impace aceste "bucatele" de fiinta, aparent antagonice si ostile una fata de cealalta. Insa domnul Ken Wilber, ca practicant zen, sustine ca, in afara de cele enumerate, mai sunt si alte rupturi si granite artificiale ale Eu-lui, iar procesul de recartografierea a proriei Identitati mai sufera cateva salturi majore. O data atunci cand este dizolvata granita interpersonala, ceea ce duce la o extindere a sentimentului identitatii asupra celor dragi si apropiati, care ajung astfel sa faca parte "din tine". Apoi, asa cum s-a mai zis, indentitatea se intinde asupra celorlalti oamenii, asupra celorlalte vietatii, asupra naturii, asupra intregii Creatii. Si abia atunci cand ajungi sa percepi totul ca fiind o curgerea armonioasa si unitara, cand toate conflictele dispar, esti cu adevarat "Intreg".

Fiecarui nivel al procesului de intregire ii corespunde un anumit tip de constiinta, adica de reflectie a realitatii percepute. Fiindca nu poti fi constient decat de ce consideri a fi al tau, de ceea ce accepti a fi al tau, ce nu respingi a fi "al altuia", deci posibil ostil, destabilizator etc. Si cu fiecare linie de separatie desfiintata, parca ochii ti se deschid mai mult si lucruri de care inainte nu erai constient iti apar cu limpezime. Acum nu mai spui ca nu exista.

+++++++++++++

As insera aici continuarea unei idei de pe topicul Flávio Gikovate.: Un om care are o astfel de constiinta a lumii, sau se apropie de ea, care "a dat de gustul ei", ar mai avea nevoie de casatorie ? Adica o casatorie altfel decat o alegere de a-si petrece viata alaturi de cineva pe care-l respecta, un partener pe calea vietii ? Asta in conditiile in care il simte ca facand parte din el, la fel de mult, si pe cersetorul din coltul strazii ?

O picatura ce nu mai poate ramane individualizata, separata, cu granite, in imensitatea oceanului fara granite, mai poate simti nevoia sa creeze un separeu pentru doua persoane ?


Modificat de: cuore (2009-08-21 02:11:18)
alsacia75
o piesa din puzzle ( 2009-08-21 10:03:26) uptop
userphoto
Bucuresti, Romania
Membru din: 2004
Postari: 235
Nu l-am citit pe Wilber, dar deja imi place :)
Incercand sa raspund la intrebare, ma gandesc ca raspunsul se afla, de fapt, tot in expunerea dupa Wilber... Adica (ok, am ajuns sa intuim Unitatea ce ne inconjoara, nu suntem sus pe culme, dar avem ochii deschisi - sa zicem) e nevoie sa ne acceptam toate micile parti constituente ca sa realizam armonia generala;  e nevoie sa nu dam la o parte nicio latura - si aici ma opresc la biologicul din natura umana, care, pe langa hormonii ce ne dirijeaza 3/4 din viata, mai inseamna si o intreaga paleta de emotii, de "necesar sufletesc"... Deci casatoria/parteneriatul alaturi de un om (sau cel putin, one at a time :) ), pare un nivel firesc care duce la impliniri dincolo de "eu" (sigur ca nu e indispensabil, dar pare firesc) , un nivel care are incarcatura lui de "invataminte", de cunoastere atat reciproca, cat si individuala. Cu semenii pe care ii putem iubi (vezi "cersetorul din colt"), nu putem ajunge la aceleasi detalii, la acelasi experiente.
Deci cred ca, fara sa fie o conditie, casatoria e un nivel a carui parcurgere ajuta la largirea intelegerii. Sigur ca sunt oameni foarte evoluati care nu au nevoie de asa "treapta". Ma gandesc insa ca, de exepmplu calugarii duc (probabil) genul ala de lupta despre care spuneai, cu ignorarea/inlaturarea bucatilor de puzzle care intregesc umanul. Poate ca e un efort sa dea la o parte "intunericul", fara sa il vada ca parte complementara a luminii...
Cine nu incearca (macar o data) casatoria/parteneriatul, zic eu ca nu "rezolva", ca nu aseaza in schema generala a detaliilor, o parte din "intreg". Repet, oamenii mult mai evoluati fata de medie, cred ca nu se mai deranjeaza cu astfel de "lectii" :) Vorbeam insa la modul general.
silviucostea
Re:o-piesa-din-puzzle ( 2009-08-21 11:14:50) uptop
userphoto
Larnaca, Cipru
Membru din: 2009
Postari: 23
Nu prea as fi de acord cu tine in privinta omului "evoluat", care NU ARE NEVOIE de o pereche. Cu siguranta are inclinatii sexuale ascunse si ciudate (ma refer la calugari in principal), sau cumpara sexul (in acest ultim caz, ma indoiesc de "evolutia" acestui caracter). Caci NATURA ne atrage spre sexul opus, este instinctul perpetuarii speciei, este chiar ESENTA vietii. Iar persoanele care aduc critici vietii de cuplu ori au avut o trauma cu privire la aceasta experienta, si incearca astfel sa se autosugestioneze prin negare, ori au suferit dificultati in aceasta privinta, si au hotarat astfel sa aleaga pentru o viata monahala, incercand sa-si "infranga" trupul printr-o autosugestie care INTOTDEAUNA
silviucostea
Re:o-piesa-din-puzzle ( 2009-08-21 11:15:39) uptop
userphoto
Larnaca, Cipru
Membru din: 2009
Postari: 23
...aduce angoase mai devreme sau mai tarziu.
silviucostea
Re:o-piesa-din-puzzle ( 2009-08-21 11:20:46) uptop
userphoto
Larnaca, Cipru
Membru din: 2009
Postari: 23
In sfarsit, te-am inteles gresit. Te refereai la cu totul altceva, evident. Ai dreptate, exista persoane mai evoluate care cu sau fara partener, stapanesc foarte bine arta intelegerii si a compasiunii. Cu toate ca, prin traiul in comun, inveti foarte multe, oricat de intelept ai fi; intotdeauna gasesti in partener ceva ce nici nu ai banuit ca are, si de aceea eu personal consider ca in general, casatoria este mai mult... loterie. Unii au noroc, altii nu. Cunosc persoane care dupa zeci de ani de casatorie, au concluzionat ca nu merita sa stea impreuna, si au divortat. Cu siguranta aveti si voi exemple asemanatoare in jurul vostru.
cuore
Re:o-piesa-din-puzzle ( 2009-08-21 17:50:08) uptop
nophoto Lorena, ai pus, intra-adevar, "punctul pe i".  Cred ca asta m-a deranjat si pe mine la mesajul domnului Flávio Gikovate. Faptul ca nu vorbea la modul general despre casatorii, ci prezenta exceptiile ca fiind reguli, ca fiind "de dorit".

Insa ideea asta, de "evoluat",  poate fi o noua trasare de granite, o noua generare de negari si conflicte. Isus nu a fost casatorit, Buddha a renuntat la casatorie, etc. Dar nu numai in domeniul religios, ci si stiinte, arta, etc, geniile au fost obsedate de munca si si-au neglijat familile. Dar a-i imita, a nu-ti pasa de familie, nu inseamna ca vei si ajunge ca ei.

Preotilor li s-a impus multa vreme celibatul, dupa modelul lui Isus. Nu stiu cum sta treaba in alte religii, dar posibil si la ei a fost la fel. Doar dupa multa vreme s-a permis preotilor sa se casatoreasca, dar nu si calugarilor. Orice explicatii se dau, oricum e motivat de doctrina specifica, cred ca la baza sta imitatia.,

Silviu cred ca ai dreptate si, intr-adevar atractia catre sexul opus sta in legile firii, este insasi, asa cum ai spus, esenta ei. Iar a o nega nu poate crea decat probleme. Dar sunt sigur ca nici tu nu esti de acord cu cei ce au facut din sex o religie, atingerea extazului si uniunii supreme prin sex, etc.  Desi ala nu mai este chiar sex, ci un fel de contopire, fuziune a energiilor sexuale, un Tot, un Intreg, al femininului si masculinului, polii universului care in sfarsit se reunesc..

Oricare ar fi metoda prin care oamenii cauta "Intregul", problema ar putea sa fie, asa cum spunea dl.Wilber, in urmarirea unei singure jumatati, adica, a celei "evoluate".

Revenind la casniciile evoluate ale dl. Gikovate, parerea mea este ca nici o casnicie nu este "inapoiata" atata timp cat este acceptata, adica nu esti fortat de societate, familie, nevoi financiare. Nu cred ca este nimic gresit in a avea anumite interese intr-o casnicie, cum sunt cele de securitate, de a fi util cuiva, de a fi acceptat si iubit, de a avea un loc intre oameni, de a-ti completa partile care-ti lipsesc etc. Nu pot blama nici macar sotiile care raman casatorite cu barbati care le bat, desi sunt mereu acuzate de lasitate, de lipsa de personalitate, ca sunt "mama ranitilor", etc. Cred ca le putem construii adaposturi si cadrul legal sa paraseasca acea familie daca intr-adevar au nimerit acolo din greaseala, dar daca ele vor sa ramana, cred ca acolo le e locul. Se spune ca fiecare dintre noi avem un scop ascuns in viata. Adica traim ca sa facem ceva anume. Asa cum spunea Lorena, casnicia te invata lectiile sale, pe care nu le poti gasi in relatia cu un alt om in afara acestei "institutii".  Cineva se naste fara picioare fiindca trebuie sa invete lectia umilintei si compasiuni; probabil a fost candva o fiinta extrem de egocentrica, etc. Cineva trebuie sa invete lectia solitudinii, altul a "mamei ranitilor", etc. Atata timp cat acea fiinta simte ca face ceea ce trebuie, chiar impotriva parerii generale, inseamna ca aia trebuie sa faca. Iar a face altceva ar putea insemna, la final, un esec. A reusi in viata, bani, avere, faima, etc. dar a fi facut ceea ce ai simtit ca trebuia sa faci, poate ca tot esec se cheama.  Poate ca cei ce au avut o casnicie nereusita si au divortat au avut o lectie de invatat de aici, deci ar fi total gresit sa le para rau. Daca inca nu gasesc invatamintele, sa-si spuna macar acel simplu "asa a fost sa fie".  Si sa nu-si urasca fostul sot,/ sotie, fiindca nu are rost.

Iar despre suflete pereche se mai spune ceva. Ca ele nu sunt neaparat doua si nici neaparat sot si sotie. Ci ca ele cutreiera lumea impreuna, succesiuni ale vietilor impreuna si invata impreuna. O data sunt sot-sotie, alta data parinte-copil, alta data asupritor-asuprit, etc. Iau in fiecare viata rolurile din care se pot ajuta cel mai bine sa-si inveti lectiile vietii respective.  Deci nu-l ura pe sotul de care ai divortat, poate ca e totusi sufletul tau pereche.

Stiu, sunt cam straine pentru noi si prin asta cam greu de crezut aceste credinte in reincarnare, dar e totusi aici un "ceva" ce-mi place. Voua nu ?

Deci,, ce sens mai are cuvantul asta "evoluat", si ce rost mai are imitatia ?

Modificat de: cuore (2009-08-21 18:25:30)
alsacia75
suflete cu istorie ( 2009-08-21 21:14:37) uptop
userphoto
Bucuresti, Romania
Membru din: 2004
Postari: 235
Ciudata "coincidenta" :) Tocmai am cumparat cartea "Adam si Eva" a lui Rebreanu, despre care mi s-a spus ca asta trateaza: cautarea si (re)gasirea a doua suflete pereche pe parcursul a sapte vieti. Foarte uimita, am citit in biografia autorului ca a fost foarte preocupat de misticism, ca el insusi a scris cartea asta dupa ce a trait o scurta experienta revelatoare: a intalnit pe strada o femeie frumoasa cu a carei privire s-a incrucisat si a inteles imediat ca au legaturi dincolo de firescul vietii asteia (el a inteles; cu ea nu a vorbit nicioadata).

greu de crezut aceste credinte in reincarnare, dar e totusi aici un "ceva" ce-mi place. Voua nu ?

:) Greu am ajuns si eu la concluzia asta, dar, odata acceptata, totul capata mult sens, fata de negarea ei. Si e o frumusete in a incerca descifrarea misterului... E un demers personal care poate ajuta intelegerea si acceptarea drumului asumat in viata asta.

Silviu, da, asta voiam sa spun - ca natura umana are in "normalul" ei si o chimie pe care nu o putem ignora sau inabusi. Presupun insa ca oamenii recunoscuti pe drept ca "intelepti" (sau anonimi cu har adevarat)  au un autocontrol mental si, implicit, fizic, atat de mare, incat nivelul asta de energie atat de "pamanteana" nu ii mai atinge. Caz in care celibatul este asumat firesc si fara efort. La genul asta de oameni "evoluati" ma refeream mai devreme.


cuore
Re:suflete-cu-istorie ( 2009-08-21 23:25:28) uptop
nophoto Presupun insa ca oamenii recunoscuti pe drept ca "intelepti" (sau anonimi cu har adevarat)  au un autocontrol mental si, implicit, fizic, atat de mare, incat nivelul asta de energie atat de "pamanteana" nu ii mai atinge.

Se spune ca de fapt energia asta nu este neaparat sexuala, ci pur si simplu energie vitala. Iar aceasta curge, asa cum curge orice, intre doi poli opusi, cu "potential" diferit, indiferent de natura lor.. Nu m-am obosit niciodata sa retin asta, dar parca nu numai femeia este yin ci si pamantul, si multe altele, apa, stationarea, etc. dupa cum nu numai barbatul este yang ci si cerul, focul, miscarea,

Si daca este asa, nu autocontrolul ar fi cel hotarator ci modul in care alegi sa-ti consumi aceasta energie pusa la dispozitie. Aceeasi energie o poti folosi ca sa iubesti sau ca sa urasti..

Se zice ca oamenii de stiinta obsedati de calculele lor, de ipoteze si solutii, nu prea mai acorda o atentie atat de mare femeilor, fiindca mare parte din energia vitala urca spre creier.

Se mai spune ca vindecatorii precum si misticii, oamenii in rugaciune, radiaza o mare parte din energie in jurul lor. Deci iarasi exista canale prin care energia vitala circula, ne mai stand blocata in partea inferioara a abdomenului, din ce in ce mai multa, pana la explozie.

Si se mai spune ca alti oameni care au gasit surse de placere mai mari decat cea sexuala, indiferent ca ele sunt extazul mistic, faima, puterea asupra celorlalti, isi indreapta instinctiv mare parte din aceasta energie spre aceste surse de placere considerate de ei superioare.

Deci, pana la urma nu ar fi vorba atat de autocontrol cat de "investitii". Forta exista, nimeni nu i se poate opune, fiecare poate eventual sa aleaga la ce o foloseste. Vindecatorii adevarati de exemplu insista ca nu ei sunt cei ce vindeca ci Dumnezeu, ei sunt doar uneltele. Multa vreme am crezut ca sunt modesti fiindca asa cere credinta lor, dar apoi am inceput sa cred ca de fapt chiar asta simt, chiar asta se petrece. Si daca ei, cu sensibilitatea lor capabila de a diferentia energia unui organ bolnav de a unuia sanatos, nu stiu cum circula ea, atunci cine stie ?

Modificat de: cuore (2009-08-21 23:44:47)
Pagini: 7
1 2 3 4 5 6 7 go-next go-last
Comentarii: 68
ultimul comentariu
uptop

Adauga comentariu

Copyright Horia Moga 1998-2017, Toate Drepturile Rezervate
itcnet
Forum Iasi | Prieteni, videoclipuri | Horia Moga foto&blog