logo clubromantic
Login:
Parola:
Inscriere | Parola uitata
Home / Bloguri

Articole: 1

amintiri de pe o plajarss
Autor: irina (2009-01-15 09:46:08)


Valurile Mediteranei se sparg sfios pe nisipul plajei aflata inca in concediu.
Nu peste mult timp, o multime de trupuri acoperite sumar o vor cotropi.
Deocamdata insa, isi soarbe linistea de dinaintea sezonului, profitand si de cerul inorat care abia ce s-a indurat sa inceteze a ne mai stoarce lacrimi in cap.
 Pelerina de vinilin "Made in China" pe care mi-am adus-o in bagaje s-a dovedit in final folositoare,  dar nu pentru a ma proteja de ploaie.
N-am reusit sa-i inchid capsele cu nici un chip, asa ca m-am falfait cu ea precum Batman in varianta galben-lamaie  pe strazile Barcelonei. Nu cred sa fi speriat pe cineva, strazile fiind destul  de pustii in dimineata asta mohorata  de duminica.
 Mi-am strans aripile galbene  pe langa corp cat am putut, evitand sa-mi murez hainele si sa trebuiasca sa ma ascund cine stie pe unde pana la limpezirea situatiei.
Acum, pelerina sta frumos pe nisip, iar eu cu fundul pe ea si ochii baleind intre orizontul pe care abia daca se zaresc niste siluete de vapoare si plaja care incepe sa se anime.
Imi amintesc cu mare claritate primul contact cu apa Mediteranei.
 Era in 2001, pe plaja din Alicante. Lume multa, trupuri expuse la soare, copii harjonindu-se in apa, parinti incercand sa-i identifice printre corabioare si saltele...si eu. Eu, care calcam cu o evlavie aproape comica pe nisipul fierbinte, pentru ca mai apoi sa-mi las gleznele rasfatate de valuri.
Era un vis frumos implinit atunci. Sa ating Mediterana.
Astazi imi e mai familiara, dar tot am emotii cand ii simt briza. Ne-am mai intalnit noi doua si pe tarmurile Greciei si Italiei intre timp.
 Ma ridic de pe covorasul meu galben de vinilin si merg s-o salut. Ii intind o mana si ea imi raspundee cu un sarut spumos si putin cam rece.
Imi dau seama ca e rece si dupa faptul ca niciunul dintre cei prezenti pe plaja nu da semne ca s-ar incumeta la o baie.
Ma intorc la locul de observatie.
Pe linia orizontului se vad in continuare cateva mogaldete plutitoare.
Scot din geanta binoclul pe care tocmai il achizitioneasem  de la o taraba cu suveniruri, in apropierea portului, pentru sotul meu.
Am grija sa-l pun cu partea care trebuie la ochi, ca sa nu apar ca dl. Bush in poze haioase pe Internet, il reglez, si...ma bucur ca n-am dat 40 de EURO degeaba :vapoarele sunt chiar in fata mea, doar sa intinda cineva o mana sa ma traga pe punte.

Multumita de investitie, o pun la loc in geanta si mai dau o roata cu privirea.
Tintesc statia de telecabina la care va trebui sa ajung. Am in agenda zilei sa traversez portul cu telecabina (un vis  nascut in acelasi an 2001), sa mai vad odata  arborii-picior-de-elefant de pe Montjuic, sa vad mai de-aproape turnul de televiziune, intre timp m-am hotarat sa urc si cu telegondola, sa mai trec odata pe langa Fontana Magica unde am petrecut atunci o seara memorabila, si pe urma... mai vedem.
 Rambla o bifasem in drum spre port.
Ma intorc din nou spre mare.
 Un domn cu un rucsacel in spate face jogging pe linia imaginara pe care marea isi marcheaza granita cu plaja. Un caine devotat il insoteste. Face si el jogging cu stapanul, dar pare a avea mai multa conditie fizica. Sau poate e din cauza tractiunii integrale...
Inchid ochii si sorb aerul cu pofta. Nu stiu daca anul asta voi mai avea parte de vreo intalnire cu marea si incerc sa-mi fac oarece provizii.
E liniste...si bine.
In minte mi se aduna imagini si senzatii din ultimele zile. Obositoare, aceste zile...
Cursuri de dimineata pana seara, studii de caz pregatite pana noaptea tarziu, somn putin, emotii pentru succesul prezentarii finale, dar interesant.
Un gen de cursuri  de care mi-ar fi placut sa am parte in facultate, un campus asezat intr-o splendoare de cartier si perfect organizat, si niste profesori de vis...
Ce stil, ce clasa...
Cand si cand, imi amintesc de felul in care il pronunta ei pe "v" urmat de vocala "e". Devine "b".
Beri, beri important. Look at the beliu. Where is the beliu ?
Si rad pe infundate de cate ori imi amintesc. Am crezut initial ca are de-a face cu specificul
catalanei, ca mai apoi sa constat ca si colegii mei din America de Sud pronunta la fel.
Ce mi-ar fi placut sa fac o facultate in felul asta...dar si asa, sunt recunoscatoare pentru sansa de a fi un invatacel de trei zile intr-un astfel de mediu.
O oboseala placuta ma cuprinde, si-mi dau seama ca picioarele mele s-au umflat ca niste cozonaci cu drojdie in exces. Imi multumesc sincer pentru inspiratia de a-mi fi achizitionat inca inainte de plecarea din tara o pereche de pantofi sport din piele adevarata, prevazuti si cu cateva guri de aerisire. Destul de piperati la pret, dar nu regret.
In cele cateva zile de purtare, se labartasera suficient cat sa poata fi colonizati usor de picioarele mele aflate in continua expansiune, mai ales in dimineata asta, cand am batut cativa kilometri buni de la hotel pana in port.
Nu simt c-ar fi facut bataturi, dar niste ace tot ma impung pe ici, pe colo, in talpa.
Si ma doare coloana. Incerc sa o indrept, dar statul in fund la un unghi de 90 de grade nu-mi iesea nici in adolescenta, cand nu aveam o asemenea insiruire de forme de relief pe sira spinarii.
Doamne, ce tanjesc dupa un masaj. De cateva zile imi tot repet asta. Incercam seara  sa-mi masez macar talpile, dar eram asa de obosita, incat adormeam in timpul misiunii.
Il anuntasem solemn la telefon  pe sotul meu ca va trebui sa-si doboare recordurile de pricepere in ale masajului cand ma voi intoarce.
Parca ii si vedeam degetele intinzandu-mi coloana sau tragand de laba piciorului....hmmm...
Din cand in cand, deschid ochii cu oarecare spaima, de parca mi-e teama sa nu adorm in bratele nisipului.
Amintiri din excursia din Spania din vara lui 2001 imi tot revin pe retina. Eram altfel oare pe atunci ?
M-am schimbat ? Da, cred ca da...normal, ce naiba...doar s-au intamplat atatea. Sunt mai buna ? Nu cred. Dar nici mai rea.
Doar altfel.

Senora, masaj ?
Vocea, venita de undeva din stanga, ma trezeste brusc din reverie. Deschid ochii, in timp ce mintea mea face un efort imens sa ma repozitioneze pe coordonatele realitatii.
Probabil ca arat tare buimaca. Asa si sunt.
Chipul rotund al unei chinezoaice imi surade intrebator.
Mie mi se incarca greu driver-ele, ca sa-l citez pe sotul meu, asa ca femeia ma intreaba din nou : "masaj ? ".
Eu sunt in continuare pierduta, asa ca femeia repeta cuvantul in timp ce degetele ei incep sa framante o substanta imaginara.
Flacara olimpica imi aprinde, in sfarsit, mintea incetosata. Masaj...yes, please !!!
Na, stiam si eu sa zic "si, por favor", dar asta se intampla pana acum cinci minute.
Five Euro, continua ea.
Yes, yes, continui si eu, repede, ca nu cumva sa creada ca-s nehotarata si sa plece...Doamne, as alerga dupa ea pana la capatul plajei...pana la Malaga !!!
Femeia se asaza tacticos pe genunchi, isi scoate dintr-o traista o carpa pe care o intinde pe nisip, un prosop mic si un recipient cu ulei.
Asaza recipientul pe carpa. Si prosopul tot acolo.
Apoi incepe sa ma descalte.
Ca prin ceata, imi vine in minte ca nu se cade sa ma descalte ea, ca nu sunt handicapata.
Imi retrag galosul, cu picior cu tot, din mainile ei, si ma descotorosesc de el. De galos. Repet procedura si cu al doilea.
Har Domnului, galosii mei au piele si pe dinauntru,  si nici nu i-am purtat prea mult, asa ca nici o fiinta de pe plaja nu da semne de colaps. Si nici marea nu incepe sa aduca la mal pesti morti .
Femeia ia prosopul, il pune pe genunchi, apoi imi ia un picior si-l asaza pe prosop. Pulverizeaza putin ulei in palme si incepe sa maseze. Cu tehnica. Mai facusem o sedinta de reflexoterapie, asa ca am termeni de comparatie.
Eu continuam sa privesc tamp, cand spre ea, cand spre laba mea dodoloata, pricepand sumar ce mi se intampla.
Dar nu eram nici foarte interesata, atata timp cat valuri orgasmice de relaxare veneau dinspre ea (laba dodoloata) spre restul corpului.
Zana mea buna, cu fata ei rotunda si parul vopsit intr-o nuanta nepotrivita de roscat continua sa amestece eprubetele cu energii prin talpa mea.
Incet-incet, parca incepe sa-mi treaca sentimentul de usoara stinghereala si s-o privesc mai atent. Probabil ca are in jur de patruzeci de ani, dar cu asiaticii astia nu stii niciodata. Ar putea avea si saizeci.
E imbracata destul de simplu si de...chinezeste. Si zambeste, in timp ce degetele executa tot felul de paranteze si acolade, ba pe glezna, ba pe talpa, ba pe partea superioara, ba pe degete. Cand si cand, apasa cu putere cate un punct dureros, dar stiu ca daca doare, e cah acolo, si prin apasare, cah are sanse sa dispara, asa ca stau cuminte.
Dupa un sfert de ora, talpa no.1 este eliberata de stres si chinezoaiaca mea o sterge frumos si-mi pune piciorul aferent pe carpa.
Trece la talpa 2.
Intre timp, m-am relaxat cu totul si-mi permit sa ma uit si eu in jur.
Alaturi, o pereche de tineri care venisera pe plaja odata cu mine, se uita la programul de terapie.
Chinezoaica face acolade pe talpa 2. Ii zambesc sincer si recunoscator.
Scot camera din geanta. May I take a picture ?
Nu stiu cat intelege din partea verbala, dar gestul meu cu camera la ochi e mai istet decat intrebarea. Da din cap razand, putin surprinsa probabil.
O prind exact asa, cu un suras mirat de genul "maai, figura ce esti...am crezut ca glumesti...tu chiar imi faci poza?".
Ii multumesc, tot zambind (ah, valurile astea de caldura din talpi...hmmmmmm).
In fine , e gata si talpa 2.
Dau sa  scot portofelul din geanta, cand o vad ca incepe din nou sa vorbeasca intr-o chino-spaniola,  gesticuland de zor.
Five Euro, imi arata ea cu degetele rasfirate ale unei maini, in timp ce cealalta face colacei si smotoceli pe la ceafa.
Five Euro, repeta, de data asta aratandu-mi pe propria mea spinare ce vrea sa spuna.
Iar mi se aprinde flacara olumpica.
Yes,yes.
Ma intoarce pe verso, lungita cu fata in jos, pe pelerina.
Imi ridica puloverul, dupa care imi strange toate acareturile gramada si le pune mai aproape, repetand intr-una "aqui, aqui". Pricep ca-mi sugereaza sa le tin acolo ca sa nu risc sa mi le fure te miri cine.
Apoi isi da cu ulei pe maini si...aaaaa, ce senzatie...Dumnezeeeeule...coloana mea...
Imi vine sa torc ca o pisica, dar ma impiedica o oarecare jena legata de  situatia asta ...eu, cu spatele gol, intinsa pe plaja, si femeia cu ochii oblici calare pe spatele meu...si da-o naibii de pisica...de situatie...aaa, ce faina senzatie, cum se intinde biata mea coloana chinuita...
De-as putea sa-mi dau puloverul jos cu totul, sa-mi maseze si ceafa. Se chinuie sarmana mea prietena sa ajunga si acolo, dar o cam impiedica puloverul.
In fine, degetele ei izbutesc sa aduca un pic de alinare si in zona cervicala, cu toate restrictiile  textile.
Dupa vreo douazeci de minute, ma anunta ca a terminat. Adica, orice a zis ea in limba ei, eu asta am inteles.
Incepe sa-si stranga echipamentul de lucru, in timp ce eu imi pun in ordine puloverul si dedesupturile lui.
Scot 10 euro din portofel si-i dau, cu tot sufletul.
Ne zambim sincer, ii mai multumesc o data si pleaca.
La cativa metri mai incolo, cuplul de spectatori o asteapta. Baiatul ii face semn sa se apropie, iar fata are deja picioarele pregatite si un zambet de mare anticipatie pe fata.
Le fac o poza, ca sa ma asigur ca eu insami voi avea dovezi pentru a ma crede  cand imi voi aminti episodul.




Trimite pe Y!
Nota: 1 2 3 4 5

Nota 5.00 din 3 voturi

Pentru a putea adauga un comentariu, trebuie sa te inscrii!

Comentarii: (1)

Parerea mea
miron (2009-01-31 07:08:43)
Frumoasa povestea... si ai dreptate, Marea Mediterana este o mare foarte calma, prietenoasa si calda... desi parca niste valuri inspumate nu i-ar strica ca sa poti simti cu adevarat ca esti la mare...


Articole: 1
Copyright Horia Moga 1998-2017, Toate Drepturile Rezervate
itcnet
Forum Iasi | Prieteni, videoclipuri | Horia Moga foto&blog