logo clubromantic
Login:
Parola:
Inscriere | Parola uitata
Home / Forum / Salonul verde / Pe o insula...

Pe o insula...

(http://www.clubromantic.ro/17816)rss

Naufragiu sau exil, vacanta ori simplu vis. Ce v-ati lua neaparat cu voi sau ce v-ar lipsi cel mai mult?


Recomanda topicul pe Facebook
Adauga comentariu
alsacia75 2012-02-11 22:14:32

userThumb
Bucuresti, Romania
Membru din: 2004
Postari: 235
Initial ma intrebasem ce carte mi-as lua cu mine, presupunand ca bagajul trebuie sa fie foarte strict si presupunand, de asemenea, ca am sansa pregatirii unui bagaj. Apoi m-am mai intrebat, in afara de carte, ce as dori sa am neaparat pe o insula fara curent electric, fara magazine, fara ... nimic. Un fel de Robinson al zilelor noastre. El, la vremea lui, sigur tanjea dupa mai putine mofturi. Noi suntem obisnuiti cu fite si ne e greu fara telefon mobil  si internet. 

E soare, e cald, e liniste... Pe insula exista paraiase cu apa buna de baut, pomii au fructe gustoase, oceanul limpede e plin de pesti. Ma uit in jur sa vad daca sunt singura... Am in mana cartea si valijoara uda (cu chibriturile fleasca), dar palmierii si seninul cerului nu ma lasa sa disper. Privesc spre copaci, cu gandul ca poate o vad pe Aiko. Ea cu siguranta are la ea rujul (pentru clipe disperate, numarate, stiu ca nu s-ar desparti de el, deci o sa pot si eu sa imi pun viitorul bronz mai bine in valoare). Ar trebui sa apara si Daydream, dornic de povesti si argumente, ba chiar si alti prieteni cunoscuti candva pe o insula virtuala... De data asta e pe bune, trebuie sa ne descurcam cum putem, sa ne unim fortele si sa descoperim metode cat mai eficiente de supravietuire!... Poate unii dintre noi au fost inspirati sa ia cu ei lucruri de mare folos, ori macar de mare amuzament. 

Impreuna putem scrie o pagina de istorie post-contemporana, putem face un puzzle cu impresii personale si putem astfel sa demonstram ca oamenii romantici pot fi si supravietuitori ai unei lumi materialiste. Numai sa ne regasim in padurea asta ecuatoriala si sa vedem cu ce vine fiecare... 

 Cartea "Imparatul mustelor" a oferit un exemplu de naufragiu al unui grup de copii, dar instinctul de supravietuire "care pe care" a aratat inca o data ca animalul din om domina fragilul si efemerul suflu sensibil... Filmul "Naufragiatul" l-a prezentat pe Tom Hanks singur, vorbind cu mingea, disperat dupa o prezenta umana... Robinson l-a avut pe Friday... Noi ne avem unii pe altii, romantici dar diferiti... Ne putem aduna, fiecare cu valijoara lui, sa vedem cum ne descurcam?

Hei, pe cine vad in umbra palmierului din fata?! Iesi la soare, sa vorbim... Ce ai adus cu tine?... O oglinjoara, cat de mica, poate? Ori crema de plaja, ca eu nu am luat... Un ceas, macar, sa stiu ca nu mai am de ce sa ma grabesc... Hei, ma auzi?

Trimite pe Y!
Keywords: valiza insula

Pagini: 2
go-first go-previous 1 2
Comentarii: 19
ultimul comentariu
downjos

blue_bird
Re:jurnal-inchipuit ( 2012-02-19 08:23:31) uptop
nophoto "E spatiu pentru toti aici, ....
Inchid ochii si inteleg, cu un oftat, ca nu duc lipsa de nimic."

:) Adica e un fel de nou Eden. Ei, dar asta e o provocare uriasa. Cand au fost alungati din Rai, oamenii cu fost condamnati sa-si castige hrana cu chin si cu osteneala, in toate zilele vietii lor. Absolut totul din ce facem se invarte in jurul acestei preocupari si acestei spaime. Dar daca nu am mai trebui sa tinem seama de asta, ce ne-ar mai ramane de facut ? Daca nu ar trebui sa ne luptam pentru o pozitie sociala cat mai sigura si mai stabila, incotro s-ar indrepta preocuparile noastre ? Sincer mi-e greu sa-i inteleg pe cei foarte bogati, ce efectiv sunt asigurati pentru toata viata lor. Pot iesi din conditionarea asta si totusi altceva nu stiu sa faca decat sa puna mai departe ban peste ban, sa mai achizitioneze cate o companie, sa mai salte cate o pozitie in topul celor mai bogati oameni din lume. As vrea sa-i apreciez si sa-i invidiez, dar nu pot sa vad in ei decat niste automate de facut bani, niste sclavi ai propriilor impulsuri conditionate. I-am admirat in schimb pe acei miliardari rusi ce si-au abandonat toate proprietatile si s-au dus in Siberia, sa traiasca simplu. De fapt au mers in cautarea esentei, a ceea ce ne face oameni. In lumea "civilizata" nu mai aveau ce cauta caci castigasera tot ce era de castigat acolo.

"Esenta mi-e aceeasi."

În c─âutarea esentei deci :)
Si, apropo, ce bine e ca aici nu e Siberia, ci e cald si bine, si soare suficient si umbra destula, si mare si padure si campie :)


Modificat de: blue_bird (2012-02-19 08:29:01)
blue_bird
Re:jurnal-inchipuit ( 2012-02-19 10:01:20) uptop
nophoto Dar cred ca am obosit si eu de atata vorbarie inutila. Toate cuvintele din lume, scrise in milioane de carti, nu vor putea niciodata inlocui o simpla senzatie. Oricat ar fi de mestesugit impletite, cuvintele nu vor putea face niciodata pe nimeni sa inteleaga ce insemna "cald", "rosu", "tristete", "dragoste", daca nu le-a experimentat mai intai. Ele doar evoca amintiri, nu descriu nimic. Si nici macar nu evoca amintirile care trebuie, ci amintirile din propria experienta a cititorului. Si fiecare senzatie are o plaja asa de larga de nuante si conjuncturi, incat a incerca sa spui mii de cuvinte ca sa incerci sa identifici la care anume te referi pare un demers descurajant si fara rost. De aia sunt asa de uniti cei ce au fost camarazi in lupta sau au trecut impreuna prin clipe grele sau prin momente fericite, incantatoare, inaltatoare, daca au crescut impreuna niste copii sau au plantat impreuna un pom, etc. Eu au trait impreuna experienta si prin asta s-a stabilit in ei o comunicare, o certitudine, un sentiment comun, pe care milioane de cuvinte nu o pot face. De aia e asa de frumoasa dragostea, asa de dorita si de elogiata, fiindca imparti cu cineva o senzatie. 

Am obosit de cuvinte, de cuvinte ce descriu inutil dumnezei dupa bunul plac, cand la fel de buni sunt si cei ce exista, cuvinte ce risipesc timpul in abstractizari reci si egotice, etc. Cred ca mi-e dor ca o vreme sa stau doar la soare, sa simt razele lui mangaindu-ma si briza marii dezmierdandu-ma, sa simt ploaia spalandu-ma si umilindu-ma iar apoi din nou soarele imbratisandu-ma.

+++ back to reality :)

Prin fereastra patrund chiar acum razele unui soare poate cam lipsit de putere, dar in mod cert prietenos si plin de optimism, iar deasupra blocului de locuinte din fata se zareste albastrul unui cer superb. Sper sa fie la fel de frumos si la voi. :)

Modificat de: blue_bird (2012-02-19 10:04:43)
aiko
Re:jurnal-inchipuit ( 2012-02-19 20:19:01) uptop
userphoto
Rotterdam, Olanda
Membru din: 2001
Postari: 180
Ma ghemuiesc mai bine si ma bucur ca sunt singura.


Nu esti singura.


Putin mai incolo, langa o stanca rasarita din apa, asteapta de secole,cuminte si rabdatoare, o sirena.
Asteapta sa pasesti in barca cu care te tot momeste Shadow, sa vaslesti de cateva ori, ca sa se apropie de tine si sa iti sopteasca: "Ti-e frig? Stii, in adancuri, in lumea mea, gandurile nu nasc frisoane si nu sta nimeni ghemuit."

Asteapta sa iti revii din surpriza de a auzi o voce cand te stiai singura, doar ca sa scapi un suspin speriat cand ii observi coada de peste. Asteapta sa te vada vaslind in graba ca sa te intorci la tarm, unde esti in siguranta. Stie ca in noaptea care va veni nu vei dormi, muncita de ganduri, intrebari, si de durerea de a intelege rostul vietii.

Asteapta sa te intorci cu curiozitate a doua zi, si sa iti apropii, circumspecta, barca de stanca ei. Sa te vada cautand-o cu ochii, si sa iti sopteasca "In adancuri, in lumea mea, nimeni nu are griji sau dureri". Sa te vada intorcandu-te din nou la tarm, de data asta fara graba si cu sufletul tulburat. Stie ca in noaptea care va veni nu vei dormi, sfasiata de dorul pacii depline si de dorinta cunoasterii adevarului absolut.

Asteapta sa te vada vaslind din nou ca sa ii sorbi din priviri frumusetea ireala de fiinta nascuta din lumina, ca sa se apropie de tine. Sa te lase sa o atingi usor, cu sfiala, din dorul de a pipai nemurirea. Sa te prinda de mana si sa te traga incet-incet in adancurile in care zbori, plutesti, ca un fulg, fara sa atingi fir de iarba sau nori, dizolvandu-te usor in lumina din cate toate sunt facute.

Cu rujul la indemana,
Aiko
blue_bird
Re:jurnal-inchipuit ( 2012-02-20 20:50:41) uptop
nophoto Aiko, chiar ai reusit sa ma sperii cu povestirea asta a ta. Cred ca o sa aprind un foc, ca sa-mi incalzeasca spatele, desi aerul e caldut afara :) 
alsacia75
Re:jurnal-inchipuit ( 2012-02-20 22:08:09) uptop
userphoto
Bucuresti, Romania
Membru din: 2004
Postari: 235
 :) Ihm. Asa a fost, exact. Dar inca si mai mult... 

Cand am vazut-o prima data m-am speriat. Parea naluca, alunecoasa printre ape, stralucitoare in lumina lunii. Nici nu mi-as fi crezut privirii, de n-as fi auzit-o cum imi vorbea, insa fara rostiri sonore . In mintea mea se nasteau ganduri care stiam ca-i apartin... O ascultam cu ochii mari, cu vaslele intepenite-n aer, intr-o uimire chiar de vis. Era frumoasa ca o pictura clasica, dar o banuiam rece, vazandu-i pielea alba rasarind din valuri ca marmura sub ploile de vara. Zambea privindu-ma, cu capul inclinat poznas. Mi-a vorbit mult, ori asa-mi paruse mie atunci. Dar mintea nu m-ajuta acum sa scot din amintiri prea mult... Parca-mi canta cuvinte unduite in ritmul apei sclipitoare, magie si balsam imi picura in suflet... Stia totul despre mine si despre lumea mea... Stia ce vreau, ce-mi place si de ce fug... 

De-abia a doua oara am reusit sa ii raspund ceva (caci, da, am revenit cand luna plina-aproape se ridicase, in noaptea urmatoare). In seara dinainte ma departasem fara sa inteleg nimic, fara sa simt ca judec clar ce am vazut sau ce am auzit. In timpul noptii ma gandisem ca vreau sa ii pun multe intrebari, de o sa vina iar spre mal. Si a venit. S-a sprijinit de barca si iarasi mi-a vorbit - cantat, vrajit, fara cuvinte, doar cu ganduri, cu sunet pentru minte si miere pentru suflet... Ma fascina... I-am spus ca-mi place lumea ei, ca pare ideala... Ca tare mult visez si eu la pace, liniste adanca, la univers in armonie si viata fara temeri. Ma-ntelegea perfect! Cum nimeni nu ma intelesese vreodata-n viata mea pana acum... 

Nu m-a atins, dar ma-nconjura cumva o calda imbratisare, ca un abur... Simteam o legatura cladita solid deja intre noi doua... Nu ma mira deloc. Parea firesc ca visele mele sa imi fi adus in cale raspunsul mult cerut. Atatea lacrimi ascunse in fiecare noapte, atata suferinta fara leac, atata framantare fara sens - ceva stiam ca se va intampla: raspunsul va veni. De ce sa ma mai mir atunci? 

A treia seara deja eram nerabdatoare. Ne-am salutat din departare. Luna era in faza ei cea plina si intinderea de apa parea oglinda in lumina. Barcuta mi se legana usor si vantul adia in soapte ne-ntelese... Sirena stralucea, de-a dreptul! Stelute sclipitoare avea in parul ei involburat de ape, iar bratele subtiri si lungi se unduiau in dansul magic al valurilor ce o sustineau. Eu ma simteam deja in alta lume... Porneam intr-o calatorie catre un punct final, mult cautat pana acum. Nu eram singura. Si nici inspaimantata. O muzica difuza ma-nconjura de peste tot. Si nori marunti, pufosi, veneau din departari ascunse, de peste orizont. Vantul soptea mai tare, tinand isonul muzicii ciudate. Sirena imi zambea cu capul inclinat poznas si mana si-o-ntindea curtenitor spre mine... 

- Hai. Iti va fi bine. O sa vezi... Vino acum... 
Ma inclinam cedand usor chemarii, cand un glas topit in departarea malului m-a scuturat din vis. Cine era? Pe mine ma striga? 
- Hai, vino, dar! nu te uita-napoi! Cu mine vei gasi tot ce-ti doresti, ti-am spus! Sirena nu mai zambea poznas, era doar hotarata si nerabdatoare.
Brusc, muzica s-a frant, vraja s-a risipit, cerul s-a innorat si vantul s-a starnit in forta. Unde eram si ce urma sa fac?! Cine ma striga dinspre mal? Ce vrea cu mine?... 
Am inceput sa vaslesc inapoi, dar valurile ma loveau si ma-mpingeau de colo-colo. Nici urma de sirena, ci doar natura rascolita in furtuna. Un fulger a brazdat tavanul jos, acoperit cu plumb. In clipa de lumina clara am vazut o barca framantata luptandu-se in drum spre mine. Nu mai conta cine ar fi fost, stiam ca ma va ajuta sa scap. Un tunet m-a asurzit pe data si-un val enorm m-a acoperit in intregime. Barcuta, biata coaja de nuca urcata sus in varf si-apoi ascunsa in baza valului - s-a rasturnat. Un intuneric total mi-a cuprins mintea-nfierbantata si s-a facut liniste. 

M-am trezit a doua zi, sub un soare arzator. Ceva mai incolo, imprastiate, ramasitele barcii intepau nispul in pozitii ciudate, de parca ar fi fost aruncate la intamplare de un urias suparat. Imi sterg nisipul de pe fata, dar ochii ma ustura si mai tare. O panza tesuta din alge imi incurca parul si hainele zdrentuite. Ma uit in jur, dar nu vad pe nimeni. Cand ma ridic, observ pe stanca  mica si turtita din fata mea o hartie. Deasupra ei se afla o piatra, incercand sa o tina in loc. Incerc sa citesc semnele de pe ea si nu pot. Par hieroglife ciudate, randuri aliniate in spatii ude si apoi uscate. Totusi... sunt note muzicale! Da  - e o partitura! Muzicianul nu avusese altceva la el decat compozitia la care pare ca muncea atunci... 




mishil
laptopul si telefonul :))))) ( 2012-02-27 21:48:20) uptop
nophoto eu le-as lua eventual pe Vidra si pe Vipera :)). eventual. nu-i sigur ma mai gandesc. totusi nu stiu daca le-as lasa.
hohenstaufen
Re:jurnal-inchipuit ( 2012-03-01 15:02:39) uptop
userphoto
Bucuresti, Romania
Membru din: 2008
Postari: 56
"Sa te lase sa o atingi usor, cu sfiala, din dorul de a pipai nemurirea.  - Aiko"

Nemurirea o atingi la Stockholm sefa...Sau macar cateva sute de citari in Science/Nature...
Cu protocolul la indemana.
ina_noileanu
Re:jurnal-inchipuit ( 2012-03-05 22:27:46) uptop
userphoto
Bucuresti, Romania
Membru din: 2008
Postari: 94
Si mai departe... gata povestea?
aiko
Re:hohe-nemurirea ( 2012-04-03 16:47:40) uptop
userphoto
Rotterdam, Olanda
Membru din: 2001
Postari: 180
"Nemurirea o atingi la Stockholm sefa... Sau macar cateva sute de citari in Science/Nature..."

Nemurirea conferita la Stockholm e o conventie umana Hohe.
Eu cred intr-o nemurire dincolo de uman, dincolo si de suprauman, intr-o dimensiune care nu are cu nimic de-a face cu existenta actuala.
O nemurire in care te trezesti cand te plictisesti sa visezi pe pamant.


Cu sabie.
Pagini: 2
go-first go-previous 1 2
Comentarii: 19
ultimul comentariu
uptop

Adauga comentariu

Copyright Horia Moga 1998-2018, Toate Drepturile Rezervate
itcnet
Forum Iasi | Prieteni, videoclipuri | Horia Moga foto&blog